Cultura şi Societatea Românească

Sărbători şi Celebrări  Originile românilor  Religia din România  Legi şi Poliţie  Tradiţii  Vechea Europa  Educaţie în România  Politică şi Externe  Ştiinţă şi Medicină  Cumpărături!  Sporturi în România  Limbă şi Literatură  Bucătăria Românească

Rădăcinile vibrante ale unui popor puternic

Puternica cultură românească a fost întărită de către o bogată istorie a influenţelor, de la originile sale tribale dacice până la imperiile roman, slavic, otoman şi austriac. 

Limba română împarte aceeaşi origine vibrantă latină cu limbile italiană, spaniolă, franceză şi portugheză. Românii au un comportament pe care vizitatorii din ţările vorbitoare de limbă engleză îl găsesc derutant. Cu o atitudine latină impertinentă întipărită pe faţă, nu veţi găsi în Bucureşti o versiune docilă şi familiară a modului de comportament de stradă a statului vest european ( ceea ce o plasează în poziţia cea mai de jos dintre capitalele europene).

  Totuşi, fiind oaspetele cuiva sau chiar fiind prietenul unui prieten vă aduce din partea gazdei o căldură şi ospitalitate deosebită.     

ROMÂNUL COMUN

Înţelegându-vă gazda română

Înainte de toate, gândiţi-vă ce poate face peste 40 de ani de comunism rece, dur şi zdrobitor unei calde şi vibrante culturi populare.

  Cum ar fi membrii mai în vârstă ai familiei dumneavoastră după ani nesfârşiţi de sărăcie fără speranţă, de politică guvernamentală ilogică şi o aproape totală lipsă de alimente necesare?
    Chiar şi cu vechea gardă comunistă uşor dispărând de pe scena politică de-a lungul anilor 90 (ei încă erau acolo, numai că îşi schimbaseră denumirea) oamenii de rând au suferit aceeaşi dezastruoasa inflaţie, mai multe lipsuri, lipsa unor servicii de bază sau şomajul ridicat.

Paradoxul de a fi român

Aceste cruzimi sistematice au marcat profund psihicul românului şi au produs un paradox uimitor, cel puţin celor din Vest fără prea multe cunoştinţe de istorie. Este acea situaţie în care românii au mereu două calităţi opuse: sunt calzi şi suspicioşi, primitori şi paranoici, generoşi şi lacomi, iubitori şi indignaţi.

Totuşi, ei se refac încet de pe urma celui mai dezastruos experiment social pe care l-a avut vreodată de suferit naţiunea, care a obligat deţinuţii să se tortureze între ei, membrii familiilor şantajaţi pentru a se spiona între ei şi distrugerea fanatică şi fără sens a satelor şi a împrejurimilor pentru a fi înlocuite cu oribile blocuri de beton.

Aruncată destul de violent din extremul regim comunist tocmai peste zidul vestic intr-o sălbatică şi tăioasă totul - pentru - tine societate de consum, mentalitatea învechită şi controlată de stat a cedat sub influxul tuturor produselor comerciale, noi şi strălucitoare.
  Condiţiile grele de trai au fost presărate cu noi cuptoare cu microunde, iar telefoanele mobile sunt folosite în căruţele ce se deplasează pe autostradă.

Sărbători şi Celebrări  Originile românilor  Religia din România  Legi şi Poliţie  Tradiţii  Vechea Europa  Educaţie în România  Politică şi Externe  Ştiinţă şi Medicină  Cumpărături!  Sporturi în România  Limbă şi Literatură  Bucătăria Românească

Tovarăşul Elefant din sufragerie

           Trecutul încă este prea dureros pentru mulţi dintre români pentru a putea fi explorat sau este pur şi simplu un capitol irelevant şi nefericit care mai bine este lăsat în trecut. În principalul muzeu cultural din Bucureşti, pe cealaltă parte cu Palatul Victoria veţi putea găsi deosebite exponate ale culturii tradiţionale româneşti şi ale artei populare. Totuşi, încă mai există relicve ale fostului regim comunist, bântuind în două camere mici de la subsol, bine delimitate de restul muzeului.
              Chiar şi unul din cele mai bune muzee de istorie din Europa, situat pe coasta însorită a Mării Negre, la Constanţa, prezintă cu mândrie în fiecare cameră bogate exponate, cuprinzând aproape toată istoria, de la Grecia Antică, Evul Mediu până în zilele noastre. Dar totul se opreşte brusc la 1947. Camera se sfârşeşte, exponatele de o deosebită bogăţie se opresc şi ele ca şi cum istoria şi speranţa însăşi ar fi murit în acea zi când Regele Mihai a fost obligat să abdice şi să fugă în Vest. Fondurile de exponate pentru asemenea expoziţii lipsesc de asemenea.

Miezul de nemişcat

              ‘Tenace’ este o formă politicoasă a cuvântului ‘încăpăţânat’ în limba engleză şi amândouă sunt valabile în ce priveşte uimitoarea perseverenţă a culturii române într-o zonă unde chiar şi cele mai puternice fundamente lingvistice latine ar fi trebuit să dispară de-a lungul a 20 de secole de influenţe străine. Fertilele câmpii aluviale din inima României (Ţara Românească) au adunat la un loc tradiţiile româneşti, stilul de viaţă, religia şi folclorul. Românii au fost un popor distinct încă de la prima menţionare în engleză a Valahilor (sau Vlahi), iar înainte de aceasta triburile dacice cu primii lor regi erau împrăştiaţi de-a lungul regiunii ( vedeţi şi Originile Românilor pentru un istoric cât mai detaliat).

              Este remarcabil şi semnificativ din punct de vedere sociologic că o închegată cultură română a supravieţuit atât de bine, fiind apoi îmbogăţită de către puternicele valuri ale civilizaţiei grece, romanice,slavice urmate apoi de cea otomană, austro-ungară şi rusă.

              Foarte rar au avut istoricii un motiv aşa de puternic să continue cercetările până în secolul 21 pentru a găsi dovezi destul de puternice pentru a explica o cultură aşa de puternică ca cea română. Unii au afirmat că Carpo-Dacii, ( sau populaţia Carpilor din zona cunoscută acum ca Moldova), şi urmaşii lor s-au stabilit la poalele Carpaţilor. Deci, încă până la această dată, este dificil să se formuleze o teorie care să explice convingător cum şi de ce cultura română a supravieţuit.

Sărbători şi Celebrări  Originile românilor  Religia din România  Legi şi Poliţie  Tradiţii  Vechea Europa  Educaţie în România  Politică şi Externe  Ştiinţă şi Medicină  Cumpărături!  Sporturi în România  Limbă şi Literatură  Bucătăria Românească

Advertise with Rest Romania

Atitudini şi credinţe

Aveţi dreptul

Stând în calea progresului

        Românii se consideră sensibili când se ajunge la faptul de a spune că cineva are dreptate. A avea dreptate este o stare de fapt care se bazează pe câteva reguli uimitor de obscure. Însă această poziţie trebuie făcută înţeleasă ţie sau oricui altcuiva, încă de la început, atunci când este vorba de impunerea voinţei asupra cuiva. Regulile nescrise nu pot fi scrise aici, deşi o listă parţială de corolarii poate fi încropită.
          În ciuda tuturor acestor lucruri, totuşi trebuie să vi se dea dreptate în mod formal, ceea ce poate sa se întâmple fie printr-o remarcă târâitoare sau o irumpere de resemnare şi falsă plictiseală pentru a salva aparenţele.

Atracţie snoabă ca şi atracţie a maselor

Una din cele mai uşoare şi rapide căi de a avea dreptate în România este aceea de a avea bani şi/ori de a te purta ca un snob. Secole de condiţionare produc şi în mod automat cer un astfel de comportament, oricât de ridicol şi repugnant ar putea să pară unui vorbitor de engleză. 

Clasa de mijloc în România încă este destul de anemică (sub 20%), neputând decât să fie numită ca o sub clasă. Dar nu un tip se subclasă pe care nord-americanii, australienii, neo-zeelandezii sau britanicii l-ar recunoaşte. Majoritatea românilor sunt foarte bine educaşi, după normele vestice, însă aceeaşi majoritate a populaţiei este foarte jos sub limita sărăciei 

Snobismul a fost mai degrabă întărit într-un mod amuzant decât înmuiat de către decăderea agonizantă a comunismului în România. Un potop de reclame insistente şi produse noi au introdus biciul nemilos al aspiraţiei de a cumpăra, ceea ce făcea pentru populaţie să îşi dorească să cumpere pentru a atinge stilul de viaţă la care aspirau. Maşinile de spălat, cuptoarele cu microunde şi aparatura de bucătărie au înlocuit vechile aspiraţii de a avea o gradină cu legume, de a construi un grătar, de a creşte animale sau doar sperând că se va ajunge la a face sau avea aşa ceva.

Departe de a fi invidiaţi pentru bogăţii lor sub dogma regimului comunist, cei bogaţi au devenit modele înrădăcinate. Snobismul a devenit o formă de artă în noua republică română, iar efectele indirecte ce se pot observa la cei tineri sunt demne de luat în seamă.  

A avea şi 'încă - nu - ţi-ai - luat - asta'?

Consumul aduce cu el răzbunare

      Românii cred că merită mai mult, deşi mult din această impresie este o rămăşiţă a speranţelor post-comuniste. Deşi respingând materialismul ca fiind un lucru rău, lista lucrurilor absolut necesare se măreşte pe măsură ce venitul creşte încet.
        Amuzant este faptul că foarte multe lucruri sunt noi pentru români. Aşa cum se pare că România se îndreaptă spre o a doua epocă de aur, creşterea cererii de mobile a fost uimitoare iar reclamele la telefoane mobile prezentă peste tot.

      Rudele mai în vârstă dau din cap uimiţi la vederea lucrurilor pe care nepoţii şi le cumpără din marile oraşe. Desigur, acest lucru este valabil pentru orice diviziune rural/urban din orice ţară, dar în România încă este uimitoare inegalitatea dintre disponibilitate şi puterea de cumpărare dintre cele doua zone.
        Relativa influenţă şi putere a companiilor vestice de alimente se infiltrează repede pe piaţa tradiţională de produse alimentare, astfel că din ce în ce mai mulţi români îşi permit o vizită săptămânală la noile supermarket-uri.

Întâlnirea şi salutul

Românii sunt chiar ospitalieri. În zonele de ţară sau în orăşele, ei urează bun venit turiştilor străini şi, ocazional, chiar v-ar putea invita la masă.

Ca o trăsătură în Balcani, românii vor insista în a oferi ceva iar nu, nu înseamnă mereu nu, ei cred că este politicos pentru tine să refuzi iar pentru ei să insiste.

Nu vă faceţi griji neapărat, dar ar trebui să vă luaţi câteva masuri de precauţie, studiindu-vă înainte gazda. În cercurile de adulţi, bărbaţii câteodată îşi arată respectul faţă de femei prin sărutarea mâinii, ceea ce poate fi un posibil şoc pentru unii.

Un sărut pe obraz Foarte românesc, a nu fi descurajat la orice celebrare, aici între doi ofiţeri naţionali de poliţie la o ceremonie comemorativă de Ziua Poliţiei.	La petrecerea de nuntă fiecare oaspete felicită mirele şi mireasa prin sărut şi o strângere de mână (în cazul bărbaţilor).
Fotografia:  Guvernul României	Fotografia:  Rest România SRL

Sărutul

Este obişnuit ca prietenii să se sărute pe ambii obraji când se salută sau la distracţii. Respectul pentru bătrâni este foarte apreciat în autobuze sau metrou. Propoziţiile pe care le folosesc pentru a saluta deopotrivă străini şi prieteni este ˝Bună ziua˝.

Chiar şi pentru un fotbalist este obişnuit să-şi sărute prietenul apropiat sau ruda o dată pe an de ziua acestuia, o adevărată dovadă de afecţiune.

Şi desigur, la nunţi sau ceremonii, pupatul pe obraz combinat cu o puternică strângere de mână a bărbaţilor se consideră politicos şi este apreciat!

Sărbători şi Celebrări  Originile românilor  Religia din România  Legi şi Poliţie  Tradiţii  Vechea Europa  Educaţie în România  Politică şi Externe  Ştiinţă şi Medicină  Cumpărături!  Sporturi în România  Limbă şi Literatură  Bucătăria Românească

Ship to Romania from Your Very Own U.S. Mailing Address!

Advertise with Rest Romania

Cum trăieşte cealaltă jumătate

Este o credinţă de cerşetor

Cerşitul în România este la fel de integral ca şi snobismul. Românii, fie bogaţi sau săraci, vor şti să cum să ceară ceva dacă este cazul. Deşi neavând un rol aşa de elevat în societate, a cere este o componentă culturală la fel cum este şi snobismul, fiind o aptitudine foarte necesară supravieţuirii, cel puţin o anumită perioadă pentru mulţi români.

Viaţa pur şi simplu nu este foarte plăcută pentru mulţi şi lipsa unui bine închegat sistem de securitate atât de familiar cetăţenilor din Commonwealth, sistemul de securitate românesc este foarte mult exersatul cerut. Orice American obişnuit cu viaţa de pe stradă nu va găsi această practică foarte neobişnuită.

Totuşi, spre deosebire de cei din Vest, oamenii care cerşesc nu sunt priviţi ca pe ceva obişnuit - toţi ştiu că ESTE greu, iar cei cu dare mână pot fi observaţi in mod obişnuit dând bani in mod generos pentru cei care nu au, câteodată oprind Mercedes-ul pentru a împarţi bani într-un mod aproape ritualizat.

Micile şi marile şmecherii

Este greu să găseşti un cuvânt blând pentru înşelăciune şi hoţie, dar când sunt făcute de către un român care are nevoie de bani, de obicei sunt făcute bine. A fi şmecher este un rol obişnuit şi rutinizat în cultura română, fiind parte din societate, la fel ca preotul satului. 

La începutul anilor 90, turiştii se confruntau cu tot felul de mici înşelătorii în principalele destinaţii turistice din Bucureşti şi alte oraşe importante, variind de la amenzile date pe loc de către falşi controlori până la înşelători profesionişti ce pretindeau a fi poliţişti sub acoperire sau agenţi ai serviciului secret. Pentru cineva cu puţină minte, riscul de a fi păcălit eşti minor, fiind mai expuşi la pericolul de a primi restul greşit la McDonald`s decât să vă pierdeţi banii de călătorie din cauza unui escroc.

Totuşi, cultura şmecheriilor încă există, ceea ce explică probabil scepticismul perpetuu al românului obişnuit.

De la Mike Ormsby's o nouă carte ce  nu trebuie ratată 'GRAND BAZAR ROMÂNIA!', cu o perspectivă succintă asupra vieţii în România şi a poporului român Mai multe aici

Notăriţa

Funcţionara de la următoarea instituţie îmi examinează actele prin ochelari cu rame de aur. Îi arăt sigiliile în ceară roşie pe preţioasele mele pergamente de la notăriţă.

 „-Sunt oficiale. M-au costat două sute de euro”, îi explic.

Îmi aruncă un surâs acru din spatele biroului. Pe ecusonul ei de plastic scrie Lucia. E brunetă, tunsă foarte scurt şi poartă o bluză gri pe gât. Dar deodată o apucă mirarea şi spune : „-Asta e tot ce îţi trebuie.” Şi pe urmă îmi explică : mai întâi, trebuie să-l completez. Pe urmă, trebuie să-l fotocopiez în trei exemplare. Pe urmă trebuie să-l duc în partea cealaltă a oraşului, ca să se pună un timbru. Şi pe urmă trebuie să i-l duc înapoi.

-- din capitolul  "Romania are cancer"

„-Uau, aşa de simplu e? Mă mir eu. Îmi surîde o dată şi îmi spune : „-Oricum, notarul te-a tras pe sfoară. Ce-ţi trebuie dumitale nu costă nimic.”  

Dând mai departe:  $1 miliard

Asemănător cu majoritatea comunităţii hispanice rezidente în SUA, românii din afară trimit în fiecare lună în ţară o sumă uimitoare de bani (estimată la aproape 1 miliard de dolari anual).  

În Republica Moldova, această industrie imigrantă este principala sursă generatoare de valută şi se crede că este în top 3 al contributoriilor la PIB. Forţa exportată de muncă a României finanţează în acest fel familiile rămase acasă, care pot să subziste în măsura în care primesc bani din afară.  

România nu este însă singura din UE care se bazează pe acest fel de venit. Alte ţări exportatoare de forţă de muncă din UE, precum Grecia şi Portugalia, se bazează foarte mult pe această sursă de venit, mai mult decât o face România, deşi România ( cu venituri din afară estimate la aproximativ 7% din exporturi) este aproape de două ori mai mare decât ţările vecine, precum Ungaria şi Bulgaria. În linii mari, în aceeaşi situaţie se află şi Polonia şi Turcia.

În concluzie, românii din afară ajută foarte mult ţara în a evita deficitul foarte mare de valută, participând cu un procent bunicel la PIB (2%, 4%, cine ştie? Guvernul României nu monitorizează foarte bine acest sistem).  
 

Sărbători şi Celebrări  Originile românilor  Religia din România  Legi şi Poliţie  Tradiţii  Vechea Europa  Educaţie în România  Politică şi Externe  Ştiinţă şi Medicină  Cumpărături!  Sporturi în România  Limbă şi Literatură  Bucătăria Românească

Partea mai glumeaţă

Alinuţa

Alinuţa lipseşte 3 zile de la şcoală. Când vine apoi la şcoală, profesoara o întreabă: Profesoara: De ce ai lipsit de la şcoală? Alinuţa: Pentru că a murit mama. Profesoara: Oh! Din ce cauză a murit? Alinuţa: A încercat să bată un cui în perete şi s-a lovit la deget. Profesoara: Bine, Alinuţa, dar ăsta nu e motiv pentru a muri! Alinuţa: O durea foarte tare, aşa că tatălui meu i s-a făcut milă şi a împuşcat-o!

Bulă

Bulă are o bicicletă. Într-o zi vine la maică-sa foarte fericit : -Mamă, mamă, uite, pot să merg pe bicicletă fără mâini. - Bravo, bulă, dar ai grijă să nu te răneşti. După câteva zile, Bulă vine iar la maică-sa: - Mamă, uite, pot sa merg pe bicicletă fără picioare! - Bravo, bulă, dar ai grijă să nu te răneşti. După alte câteva zile, vine din nou la maică-sa: - Mamă, uite, pot să merg pe bicicletă fără dinţi!

Păcală, Bulă şi Alinuţa

Cel mai vechi personaj întâlnit intr-o anecdotă, este Păcală. Numele său derivă de la verbul ‘ a se păcăli’, şi cum acest cuvânt nu mai poate fi găsit in nici o altă limbă, putem afirma cu siguranţă că el face parte din purul umor românesc.

Influenţa otomană a adus spiritul balcanic şi odată cu el alte situaţii şi personaje. Nastratin Hogea al lui Anton Pann este un exemplu clasic de negustor de la oraş. Cum evreii din Rusia s-au stabilit pe pământurile româneşti, alte două personaje s-au alăturat umorului românesc: Iţic şi cu Ştrul, un cuplu de evrei şireţi, văzuţi în general ca negustori ingenioşi dar avari.

Cu urbanizarea şi modernizarea, în special în timpul regimului comunist, românii au avut nevoie de un nou personaj, diferit de tradiţionalul Păcală şi a fost găsit în persoana lui Bulă, idiotul tragicomic absolut. Odată cu căderea comunismului şi înfruntând realitatea dură a capitalismului, o nouă glumă a început să fie la modă: aceea cu Alinuţa, o fetiţă prostuţă şi sadică de 10 ani.

Umorul regional

În afară de glumele etnice, o altă trăsătură a umorului românesc este aceea a glumelor cu oameni din alte regiuni al ţării. De obicei, ele sunt spuse în felul cum se vorbeşte în fiecare regiune. Spre exemplu, moldovenii pronunţă /tch/ ca /sh/ şi /p/ ca /k/. Oltenii folosesc perfectul simplu ( foarte rar folosit în alte regiuni ale ţării) iar transilvănenii folosesc câteva cuvinte de origine ungară si germană precum ‘musai’ , sau ‘fain’ sau încep majoritatea propoziţiilor cu ‘No’.

• Moldovenii sunt văzuţi ca proşti şi primitivi. 
• Oltenii sunt văzuţi ca încercând să fie ingenioşi dar ratând de fiecare dată. Nea Mărin este un personaj creat de Amza Pelea (el însuşi oltean) care este olteanul arhetipal tradiţional.
• Ardelenii sunt văzuţi ca patriarhali şi înceţi în gândire si mişcări.

Întrebare: Cum fac oltenii un gard?
                      Răspuns: Bagă în pământ un stâlp şi scriu ‘etc.’.

 

 

Doi olteni sunt în vacanţă. La ora 3 unul îl trezeşte pe celălalt.
- Marine!
- Ce?
- Deschide ochii şi zi-mi ce vezi!
- Cerul!
- Şi?
- Luna!
- Şi?
- Stelele!
- Şi?
- Şi Ioaneeee, ne-au furat cortul.

Românii ăştia amuzanţi!

În cultura populară americană, românii sunt caracterizaţi din când în când ca marionete din blocul sovietic pentru efectul comic( spre exemplu când Jerry Seinfeld s-a întâlnit cu o gimnastă româncă), sau ca simpli ţărani, ca în filmul lui Billy Crystal din 1998, Uriaşul meu. Numele Moldova este folosit (aproape exagerat) ca ‘acel loc din Europa de care nimeni nu ştie’, aproape ca să sublinieze obscuritatea pentru americani.