Baia Mare

/\  Baia Mare  Borşa  Ocna Sugatag  Sighetu Marmaţiei

Baia Mare din Judeţul Baia Mare

Baia Mare (în maghiară Nagybánya, în germană Frauenbach) este reşedinţa judeţului Maramureş şi un important centru urban din nord-vestul României. Are o populaţie de 148.263 locuitori.

Municipiul Baia Mare, resedinta judetului Maramures, este un important centru urban din nord-vestul Romaniei.

Este situat in partea vestica a judetului, în depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al Raului Sasar, la o altitudine medie de 228 m fata de nivelul marii, fiind cuprins de coordonatele geografice 47°39' - 47°48' latitudine nordica si 23°10' - 23°30' logitudine estica.

In componenta municipiului Baia Mare intra si localitatile Blidari, Firiza, Valea Neagra, Valea Borcutului, insumand o suprafata de 23.471 ha.

La nord se invecineaza cu Muntii Ignişului, la sud cu localitatile Recea si Groşi, la est cu orasul Baia Sprie si la vest cu comuna Tăuţii Măgherăuş.

Datorita pozitiei sale geografice avantajoase, Baia Mare intruneste atributele unui insemnat nod rutier si feroviar, constituind punctul de convergenta pentru localitatile din imprejurimi: Baia Sprie, Recea, Tăuţii Măgherăuş.

Prin valentele sale actuale, municipiul Baia Mare se dovedeste a fi un centru urban important din aceasta parte a tarii, avand o dezvoltare dinamica specifica. Activitatilor economice traditionale de pana acum li se adauga altele noi, care se doresc integrate in economia zonei.

Componenta culturala este deobsebit de importanta, iar invatamantul baimarean este mult apreciat in tara.

Se fac eforturi pentru ca acest oras sa fie din nou un punct atractiv pentru turisti si oameni de afaceri, fiind avantajat de pozitia sa geografica, de numeroasele statiuni, dar si de potentialul uman extraordinar.

In ceea ce priveste arhitectura orasului, constructiile baimarene din zona veche a orasului sunt completate astazi de cele moderne, cu elemente specifice locale. Se evidentiaza zona comerciala, care cuprinde sediile bancilor, ale unor firme, magazinele cele mai mari din oras.

Prin marturiile trecutului si framantarile cotidiene ale prezentului, Baia Mare ni se dezvaluie astazi ca fiind unul in plina ascensiune in plan economico-social, care doreste sa-si consolideze pozitia dezvaluind lumii intregi ca traditia si modernismul se pot manifesta intr-o simbioza perfecta.

Dacă aveţi vreo informaţie pentru noi despre Baia Mare sau judeţul Baia Mare, vă rugăm să ne spuneţi acum!

Monumente de arhitectură

Turnul "Ştefan"

Situat în Piaţa Păcii, acesta reprezintă o anexă a Catedralei "Sfântul Ştefan", ctitorită de lancu de Hunedoara în secolul al XV-lea. S-a impus în timp ca simbol al trăiniciei oraşului nostru.

Este monumentul cel mai reprezentativ de artă medievală din Baia Mare, fiind construit în stil gotic şi având o înălţime de peste 40 m. Iniţial a servit pentru supravegherea strategică a oraşului şi pentru paza împotriva incendiilor. Acum, prin valoarea arhitecturală şi istorică încarcată de semnificaţii, Turnul Ştefan vegheaza asupra locuitorilor oraşului.

Casa Iancu de Hunedoara

Situat în Centrul Vechi al oraşului, acest edificiu, construit în anul 1446, reprezintă o parte a fostului castel medieval ridicat de voievod pentru soţia sa Elisabeta. În prezent, aici se organizează diverse expoziţii, clădirea fiind parte integrantă a Muzeului Judeţean Maramureş.

Localul Monetăriei

Construit în perioada 1734-1737, această clădire a avut în trecut o destinaţie extrem de importantă pentru oraş, prin achiziţionarea metalelor preţioase, baterea şi schimbarea monedelor, dreptul de purificare a metalelor. Actualmente este sediul Muzeului Judeţean Maramureş, secţia istorie.

Turnul Măcelarilor

Situat în Piaţa Izvoarelor, acest turn a fost înălţat în secolul al XV-lea. Legenda spune că de aici s-ar fi tras glonţul care l-a ucis pe Pintea Viteazul, haiduc al acestor meleaguri.

Biserica de Lemn

Construcţie maramureşană, monument de artă populară ridicat în anul 1630 în satul Chechis; în anul 1939, acest monument a fost adus în Baia Mare, constituindu-se în obiect de muzeu, formând împreună cu alte gospodării tradiţionale Muzeul etnografic în aer liber.

Vechiul Han al oraşului

Aici se desfăşurau în trecut târgurile băimarene. Din anul 1870, acesta a servit ca sediu al primariei oraşului; în prezent, în aceasta clădire funcţionează Judecătoria locală, Notariatul şi Colegiul de Avocaţi.

Biserica "Sfânta Treime"

A fost construită în perioada 1717-1720. Este o construcţie în stil baroc, având două turle identice cu acoperişul în formă de bulb. În prezent folosită ca lăcaş de cult pentru credincioşii romano-catolici, această biserică este înzestrată cu picturi murale, vitralii şi sculpturi, precum şi cu un mobilier masiv de lemn.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului, ridicată între anii 1905-1911, situată în zona de est a oraşului. Remarcabil este interiorul catedralei, care are o valoare artistică deosebită.

[modifică] Clădiri moderne reprezentative

Sediul Prefecturii judeţului Maramureş

Edificiu este dat în folosinţă în anul 1969, cea mai reprezentativă construcţie modernă din Baia Mare. Pastrând specificul arhitecturii traditionale maramuresene, proiectantii au conceput solutii constructive originale, bazate pe utilizarea elementelor de beton îmbinate cu materiale locale durabile ca: placi de andezit, travertin de Carpinis, piatra cioplita si tabla din cupru.

Casa de Cultură

Ridicata în anul 1971, aceasta are o sala de spectacole de 700 locuri, precum si o serie de sali pentru diverse activitati cultural-artistice, holurile spatioase, finisajele cu lambriuri din esente lemnoase constrastante si structura mestesugita a plafonului, cu o imensa dantelarie din piatra, confera edificiului o nota distincta de maretie.

Hotelul "Mara"

Amplasat în zona de sud a orasului, este un edificiu zvelt cu opt niveluri si cu finisaje proeminente inspirate din arhitectura locala între care se remarca "fusul maramuresan" de mari proportii turnat din mental si montat pe coronamentul de la acoperis, ca un obelisc ce spinteca vazduhul.

Teatrul Dramatic

Îsi are sediul într-o cladire adecvata, proeminenta ca stil si proportie, construita în forma actuala în anul 1967. Holul spatios de intrare este decorat în partea superioara cu o fresca policroma creata de pictorul Nicolae Apostol.

[modifică] Oraşe înfrăţite

-Serino -Nyíregyháza -Hódmezovásárhely -Bielsko-Biala -Hollywood -Wels -Ivano-Frankivsk -Szolnok -Kitwe

[modifică] Celebrarea oraşului: Sărbătoarea castanelor

"Sărbătoarea Castanelor " a fost demarată la iniţiativa D-lui Cristian Anghel, Primarul Municipiului Baia Mare, prima ediţie a acesteia desfăşurându-se în anul 1993; în cadrul ei s-a desfăşurat şi tradiţionala "Expo Flora" aflată atunci la cea de-a IX -a editie.

- Ideea acestei manifestări a fost aceea de a oferi locuitorilor oraşului Baia Mare trei zile de destindere, bucurie şi distracţie, oferindu-le diverse manifestări: cultural-artistice, sportive etc. Totodată s-a avut în vedere alegerea unor zile din an care să fie reprezentative pentru oraşul nostru, purtând denumirea de Sărbătoarea Castanelor, ştiindu-se că zona noastră este bogată în castani comestibili. Prezenţa castanului comestibil în zona Baia Mare este menţionată într-un proces verbal din 24 septembrie 1642, în care se arăta: "...pentru poftă am trimis cadou castane, ca şi altă dată, pentru care principele ne mulţumeşte în scris". Este vorba despre secretarul Băii Mari, care a trimis castane principelui Rakoczi I. Castanul comestibil este originar din Asia Mică (arbore de climat mediteranean), care s-a adaptat bine şi în Europa, Baia Mare fiind punctul cel mai nordic de pe glob unde trăieşte. Cei mai falnici castani sunt pe dealurile de la Tăuţii de Sus, unde ating înălţimi de peste 20 de metri, cu vârste de peste 500 de ani.

- În anul 1993 a debutat şi expoziţia de bunuri de larg consum, numită tradiţional "RIVULUS DOMINARUM", expoziţie realizată de către Camera de Comerţ şi Industrie Maramureş; - la primele trei ediţii ale Sărbătorii Castanelor punctul de greutate l-a reprezentat "EXPO FLORA"; la aceasta s-au adăugat într-o manieră mai timidă, comerţul stradal (bere, mititei, artizanat şi altele) şi manifestările culturale, care, pe an ce a trecut au luat o amploare tot mai mare.

- De la un an la altul, comercianţii au prins gustul acestei manifestări, mai mult, că nu s-au perceput taxe pentru terenul de amplasare a tonetei, corturilor, singura condiţie fiind aceea de a-şi reduce preţurile la mărfurile pe care le desfăceau în zonă, pentru faptul că aveau câştiguri mari de pe urma acelor zile.

- Cu excepţia anului 1994, când zona Sărbătorii Castanelor a fost Casa de Cultură a Sindicatelor, Parcul Municipal, Teatrul de Vară, aria de desfăşurare a sărbătorii a fost şi este Zona Sala Sporturilor "Dacia", Hotel Mara, Casa Tineretului.

- Organizatorii Sărbătorii Castanelor caută să aducă în fiecare an noutăţi care să atragă publicul băimărean: concerte de muzica pop, rock, folk, vernisaje, expoziţii de carte, spectacole folclorice, întreceri sportive, etc..

Spuneţi-ne câteva lucruri de făcut! Vă mulţumim!

Vedeţi de asemenea şi Telefoane şi Sunatul în România

===ISTORIE================================================ From the Rest Romania Website at Istorie

Istoricul Oraşului Baia Mare

Cadrul fizico-geografic şi bogatele resurse naturale existente în zona Baia Mare au oferit din cele mai vechi timpuri condiţii prielnice pentru comunităţile umane. S-au găsit dovezi că acest teritoriu a fost locuit de oameni primitivi încă din paleoliticul superior.

În epoca bronzului este semnalată prezenţa tracilor din care s-au desprins mai târziu geto-dacii. Bazinul băimarean a făcut parte din marele stat dac centralizat şi independent creat de Burebista.

Vastul material etnografic, folcloric şi lingvistic, precum şi dovezile arheologice şi istorice ne confirmă etnogeneza, vechimea şi continuitatea statornică a românilor pe aceste meleaguri.

Primele informaţii scrise cu privire la Baia Mare ne înfăţişează un centru minier dezvoltat, cu aspect de oraă medieval, cu forme proprii de organizare şi conducere caracteristică localităţilor libere din acea vreme, fiind supus numai autorităţii centrale a statului.

Prima atestare documentară apare acum mai bine de şase secole, în anul 1329, când cancelaria regelui Carol Robert emite un document în care este pomenit prima dată oraşul Baia Mare sub numele de "Rivulus Dominarum" (Râul Doamnelor). Cele mai ample informaţii despre organizarea administrativă, eligibilitatea organelor de conducere şi competenţa lor ne sunt furnizate de documentul privilegial emis de cancelaria regelui Ludovic I cel Mare de Anjou la 20 septembrie 1347.

Într-un document din anul 1411 este pomenită pentru prima dată monetaria Baia Mare, unul din cele mai vechi şi vestite ateliere de acest gen din Transilvania. În 1446, domeniul Baia Mare, împreună cu minele sale este trecut în proprietatea familiei Corvineştilor, drept răsplată pentru faptele de vitejie ale lui Iancu de Hunedoara împotriva invaziei otomane.

Din dispoziţia lui a început construcţia unei catedrale, numita "Sfântul Ştefan", care avea ca anexă un turn impozant, "Turnul lui Ştefan".

În anul 1469, Matei Corvin emite un document de mare însemnatate pentru băimareni, prin care le acorda acestora dreptul de a-şi întări sistemul de apărare cu ziduri înalte prevăzute cu bastioane, şanţuri şi palisade menite să preîntâmpine atacurile din afară. Baia Mare a căpătat înfăţişarea unei cetăţi puternice, fapt ce rezultă şi din utilizarea expresiilor de "castrum" sau "castellum", adaugate ulterior la numele localităţii, pentru a-l evidenţia caracterul fortificat.

Anul 1490 a fost un an nefast pentru băimareni. Localitatea a fost ocupată temporar de trupele poloneze ale prinţului Ioan Albert. În 1526, Baia Mare trece în proprietatea principelui Ioan Zapolya, urmând o perioadă de decădere a vieţii economice a oraşului, datorată unor repetate dispute, concesiuni şi vânzări între principii ardeleni.

1547 este anul înfiinţării unei importante instituţii de învăţământ, denumită "Schola Rivulina", aparţinătoare cultului reformat. Timp de peste două secole, această şcoală s-a afirmat ca un adevărat leagăn de cultură, asigurând pregatirea unui număr mare de slujbaşi pentru funcţii bisericeşti, administrative şi în domeniul mineritului.

În semn de recunoştinţă pentru anularea unor datorii de către Mihai Viteazul, în anul 1600, arendaşul minelor Felician Herbstein a pus să se bată la monetăria din Baia Mare o medalie omagială din aur cu chipul domnului valah, realizând astfel una din cele mai reprezentative efigii cunoscute în numismatică. În anul 1703, vestitul căpitan de haiduci Pintea Viteazul participă cu detaşamentele sale, alături de Francisc Rakoczi al II-lea, la lupta de eliberare a oraşului din mâinile austriecilor.

În 1748 autorităţile austriece înfiinţează la Baia Mare Inspectoratul Superior Minier (Inspector Obermat), pentru care s-a construit o clădire adecvată şi o nouă monetărie. 1889 este anul apariţiei primului ziar în limba româna, "Gutinul", publicaţie săptămânală cu profil social-literar şi economic.

Această sumară prezentare a profilului istoric al localităţii trebuie întregită prin menţionarea unor date legate de construcţii şi monumente reprezentative, care au adus în timp faima acestor locuri.

Baia Mare modern