Buzău

/\  Buzău  Râmnicu Sărat

Buzău din Judeţul Buzău

Buzău este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Buzău, Muntenia, România.

Municipiul Buzău este aşezat în sud-estul României la o altitudine de 101 m faţă de nivelul mării, având coordonatele 45°09" latitudine nordică şi 25°5" longitudine estică. Are o suprafaţă de 81,3 km2 şi o populaţie de 146.926 locuitori (la 1 iulie 2001). Numele Buzău, după Vasile Pârvan, îşi are originea în radicalul tracic "Buze", care se găseşte şi la noi, pentru că şi noi ne tragem din traci "Buzeos". La aceasta s-a mai adăugat sufixul greco-latin AIOS-EUS care nu mai e astăzi activ decât în formaţii culte, de neologisme latinizate, dar care atunci nu putea da decât BUZEUS - BUZĂU.

Dacă aveţi vreo informaţie pentru noi despre Buzău sau judeţul Buzău, vă rugăm să ne spuneţi acum!

Spuneţi-ne câteva lucruri de făcut! Vă mulţumim!

Vedeţi de asemenea şi Telefoane şi Sunatul în România

===ISTORIE================================================ From the Rest Romania Website at Istorie

Istoricul Oraşului Buzău

Istoria oraşului

Plecând de la forma grecească Mouseos, istoricul Vasile Pârvan considera că numele Buzăului vine de la forma tracică Bouzeos, transcris greşit. A emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac "Buzes", la care s-a adăugat sufixul "eu", formă a vechiului "aios" (greco-latin). P. Papahagi susţinea în schimb originea românească a numelui Buzăului, care ar fi un antroponim, Buză sau Buzea, cu origine în radicalul budz. Majoritatea specialiştilor dau dreptate lui Pârvan.

Zona Buzăului în preistorie

În parcul Crâng s-au descoperit aşezări din neolitic (cultura Gumelniţa), din epoca bronzului (cultura Monteoru) iar în zona industrială Buzău-Sud au fost descoperite aşezări geto-dacice.

Prima atestare documentară

Prima menţiune documentară a râului Buzău este din secolul al IV-lea: într-o scrisoare din anul 376, trimisă de Iunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor, arhiepiscopului din Caesarea Mazaca, se relatează despre martirizarea, la 12 aprilie 372, a misionarului creştin Sava, înecat de către goţi în râul Buzău. Documentul "Pătimirea Sfântului Sava", se păstrează în copii la Biblioteca Vaticanului şi Biblioteca "San Marco" din Veneţia.

Evul mediu

Prima menţionare documentară a Buzăului ca târg şi punct de vamă într-un document intern este cel emis la 30 ianuarie 1431 de domnitorul Dan al II-lea privind acordarea unor privilegii de comerţ braşovenilor, la trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care şi Buzăul, la fel ca în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează o existenţă mai veche a oraşului, cel puţin dinainte de domnia lui Mircea cel Bătrân. În anul 1500 este înfiinţată Episcopia Buzăului, oraşul devenind reşedinţă episcopală. Unul din domnii din prima parte a secolului al XVI-lea, Vlad al VII-lea Vintilă, se trage din regiunea Buzăului, după cum au demonstrat cercetările recente (şi nu din Slatina, după cum dau de inţeles unele texte).

În anul 1571, este construită mănăstirea Banu, ctitorie a lui Andronic Cantacuzino. Mănăstirea este denumită a "Banului", după numele dregătoriei ctitorului, în 1618. În 1722, biserica este rezidită de Andreiana, soţia lui Şerban Cantacuzino. În 1884, la pictarea Bisericii participă şi Gheorghe Tattarescu. În 1575, e atestat Bazarul - al doilea din Ţara Românească - piaţă permanentă cu dughene, prăvălii, pivniţe, magazii - prima ştire privitoare la un element urbanistic - piaţa.

În 1619, orăşenii construiesc o biserică din lemn cu hramul "Sf. Îngeri", numită şi "biserica din pădure", iar la 1649, Badea Obredi reconstruieşte Biserica "Neguţători".

Constantin Brâncoveanu înfiinţează la Episcopia Buzăului în anul 1691 o tipografie, a şasea la acea dată în Muntenia. Prima lucrare, Pravoslavnica mărturisire, s-a tipărit în limba română.

Istoria modernă

Primul sigiliu cunoscut al Buzăului datează din secolul XVIII şi are ca semn heraldic pasărea Phoenix, simbolul renaşterii. În anul 1832 are loc primul recensământ al populaţiei. Oraşul numără 2.567 de oameni iar după naţionalitate, populaţia oraşului se prezintă în felul următor: 99% români, 18 evrei, 1 englez şi 1 austriac.

Buzăul este primul oraş de provincie unde s-a organizat Garda Naţională la 18-19 iunie 1848. La divanele ad-hoc din 1857, reprezentanţii Buzăului sunt unionişti. Începând cu anul 1864, Buzăul este condus de un primar, cel care a ocupat primul această funcţie a fost Nae Stănescu.

Între 1850-1880 au fost construite clădirile de pe Strada Târgului (Cuza Vodă) înlocuind construcţiile mai vechi, de la care au fost folosite fundaţiile şi pivniţele. Casele sunt construite în stilul caselor negustoreşti din sud-estul Europei, cu prăvălie la parter, şi camere de locuit la etaj.

În 1872 se dă în exploatare calea ferată Bucureşti - Buzău - Brăila - Galaţi iar în 1881 calea ferată Buzău - Mărăşeşti, prima linie ferată proiectată şi construită de ingineri români. Moara "Garoflid" cu 3 secţii: făină, mălai şi o fabrică de postav şi dimie acţionată mecanic - este prima instalaţie industrială din oraş. Este dată în funcţiune în 1891 fabrica "Brainski & Rosazza S.A.", prima fabrică de ţigle din regat şi de produse ceramice cu cuptoare mari sistematice.

În 1899 populaţia oraşului Buzău (21.875 persoane) după religie era: - ortodoxă - 88,74% - mozaică - 7,58% - catolică - 2,93% - protestantă - 0,32% - mahomedană - 0,4% - armeană - 0,001 % Şcoala Normală de Fete se înfiinţează în 1899, iar Şcoala Normală de Băieţi în 1901.

Palatul Comunal, opera arhitecţilor Al. Săvulescu şi Kafşinski, şi care astăzi este simbolul oraşului este inaugurat în 1903. Construcţie a început în 1899, din iniţiativa primarului Nicu Constantinescu. Acelaşi primar, figură importantă în istoria oraşului, a iniţiat şi alte proiecte urbanistice importante, cum ar fi clădirea tribunalului şi Parcul Crâng.

Între 11 - 24 martie 1907 are loc Răscoala la Buzău. Numeroşi ţărani pornesc din Obor, manifestând şi devastând case şi magazine situate în perimetrul comercial. La podul Mărăcineni s-a tras în mulţime. Au murit 11 persoane şi alte zeci au fost rănite.

Este inaugurat noul local al Spitalului "Maria Minculeasa" (Gârlaşi) în 1907, iar în 1908 este inaugurată calea ferată Buzău-Nehoiaşu. În 1913 este înfiinţată distileria de petrol "Saturn".

În primul război mondial au căzut pe câmpul de luptă 7.867 buzoieni, iar pagubele materiale suferite de oraş în urma războiului sunt evaluate la 125.150.880 lei aur.

În perioada interbelică oraşul trece printr-o puternică dezvoltare industrială: inaugurarea morii "Zangopol" (1923), fabrica "Metalurgica şi Turnătorie S.A." (1928), Piaţa Centrală (1934-1935) realizată după planurile arhitectului Duiliu Marcu.

După înfiinţarea judeţului Buzău în 1968 se construieşte în primul rând pe două platforme: zona industrială Buzău-Sud (50 întreprinderi şi secţii) şi zona industrială Buzău-Nord (32 întreprinderi şi secţii). Se inaugurează Tabăra de Sculptură în aer liber de la Măgura care a avut 16 ediţii (1970 - 1985), ce semnifică cele 16 secole de atestare a municipiului Buzău. Cei 1600 de ani de atestare documentară au fost marcaţi şi prin construirea unui obelisc aflat în centrul parcului Crâng.

În 1991 se pune temelia Catedralei Ortodoxe "Sfântul Sava".

Buzău modern