Galaţi

Geografie

Municipiul Galaţi este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a platoului Moldovei, la 45° 27'' latitudine nordică şi 28o 02'' longitudine estică.

Situat pe malul stang al Dunarii, ocupa o suprafata de 241,5 km2, la confluenta raurilor Siret (la vest) si Prut (la est), langa Lacul Brates, cel mai mare ochi de apa din aceasta parte a tarii.

Climatul este de tip temperat-continental, cu o temperatura medie anuala de 10o C, cu o variatie in timpul iernii intre 0 - 28o C, si o medie de vara in jurul a 22o C. Ciclic, la 10 - 12 ani, Dunarea ingheata 5 - 6 ani consecutiv, 42 de zile pe an in medie.

Datorita pozitiei sale, cu deschidere spre Campia Romana si stepele nordice, vanturile in orasul Galati sunt destul de frecvente pe directia N - NE si S - SE fara a provoca dezastre, dar influentand navigatia.

Orasul Galati se intinde pe trei terase : Valea orasului, cu altitudine intre 5 - 7 m si altele doua, trasate aproape in forma de evantai; prima cu o altitudine intre 20 - 25 m (nucleul orasului medieval, actualmente centrul orasului) si a doua cu altitudini care depasesc 40 m (orasul modern).

Viata comunitatilor umane a fost influentata in mod direct de catre Dunare, cel de-al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit mediu pe acest sector de 6.199 mc/s, dupace primeste in amonte apele raului Siret cu un debit mediu de 210 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul romanesc).

Fluviul isi continua drumul spre Marea Neagra dupa ce primeste, in avalul porturilor din Galati, apele raului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s. Debitele Dunarii au o variatie importanta, in functie de anotimp si an, cu valori maximale in luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) si minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s).

Datorita senalului adanc pana in zona orasului Braila,Dunarea este declarata maritima (adica navele maritime pot naviga, daca nivelul apei la gurile Dunarii din Sulina si Sf. Gheorghe este destul de ridicat).

Apa Dunarii si a afluentilor primiti aproape de Galati sunt de tipul bicarbonato - calcic. Concentratia de oxigen dizolvata in apele fluviului, foarte importanta pentru piscicultura, este mult ridicata in sezonul rece, cand apa are o temperatura de 1 - 1,50o C.

Panza freatica, situata la diferite adancimi, este potabila in standardele acceptate, datorita prezentei fierului (18,60 mg/l), si duritatea sa este medie.

Clima

Teritoriul Judetului Galati apartine in totalitate sectorului cu clima continentala (partea sudica si centrala insumand mai bine de 90% din suprafata, se incadreaza in tinutul cu clima de campie, iar extremitatea nordica reprezentand 10% din teritoriu, in tinutul cu clima de dealuri).

In ambele tinuturi climatice, verile sunt foarte calde si uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar si de întreruperi frecvente provocate de advectiile de aer cald si umed din S si SV care determina intervale de incalzire si de topire a stratului de zapada.

Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului si Dunarii introduc in valorile si regimul principalelor elemente meteorologice, modificari care conduc la crearea unui topoclimat specific de lunca, mai umed si mai racoros vara si mai umed si mai putin rece iarna.

Circulatia generala a atmosferei are ca trasaturi principale frecventa relativ mare a advectiilor lente de aer temperat - oceanic din V si NV (mai ales in semestrul cald), frecventa de asemenea mare a advectiilor de aer temperat - continental din NE si E (mai ales in anotimpul rece), precum si advectiile mai putin frecvente de aer arctic din N si aer tropical maritim din SV si S.

Vedeţi de asemenea şi Telefoane şi Sunatul în România

===ISTORIE================================================ From the Rest Romania Website at Istorie

Istoricul Oraşului Galaţi

Oraşul Galaţi s-a dezvoltat dintr-o străveche aşezare dacică existentă, în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării care, în perioada celor două războaie purtate împotriva dacilor, 101-102 şi 105-106, va cunoaşte influenţa civilizaţiei romane, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Barbosi. Noua aşezare daco-romană formată în vadul Dunării, localizată în sec. III undeva la sud de locul actualei Biserici Precista, a fost, în timp, nimicită de apele fluviului care bat malul stâng.

Situarea Galatilor la rascrucea a doua mari drumuri internationale, legând lumea nordica de cea sudica bizantina, dar si apusul Europei de rasariteana Tartarie, a favorizat asezarea rurala închegata în secolul XIII. Modesta activitate de atunci se va amplifica în secolul urmator facându-se trecerea spre târg (oras).

Proces care ia proportii dupa ce turcii cuceresc cetatile dunarene Chilia si Cetatea Alba, iulie-aug. 1484, Galatii ramânând singurul port al Moldovei cu rol important în comertul intern, dar si în cel polono-turc în care s-au amestecat negustori români, dar si italieni, mai numerosi dupa mijlocul sec. XVI.

Calatorii straini care trec prin Galati în secolul XVII sunt impresionati de bogatia de alimente si de deosebita lor ieftinatate. 'Am gasit peste mult si bun… la un pret foarte ieftin' noteaza negutatorul italian Tommaso Alberti, în timp ce un calator francez nota în 1676 ca 'dupa Iasi, Galati este orasul cel mai important al Moldovei' .

În port soseau corabii din toate partile, scria un misionar catolic la 16 dec. 1680, care încarcau produse pentru Constantinopol si alte mari centre ale Imperiului Otoman.

Spre alte tari se vindea cenusa de potasa si plante, cumparate de olandezi pentru colorarea postavului. Marfa adusa din Orient se vindea prin târgurile Moldovei, dar si la Bucuresti sau în Transilvania.

Prospera viata a orasului si ascensiunea economica si demografica a acestuia (la mijlocul sec. XVII erau cca. 3000 de locuitori si 300 de case), a fost deseori întrerupta de numeroasele pustiiri turcesti si tataresti, de cele cinci razboaie ruso-turce purtate pe teritoriul Moldovei (1711, 1736-1739, 1768-1774, 1789-1791, 1806-1812), precum si de represiunea Eteriei Grecesti, când orasul a fost ars, de fiecare data locuitorii suportând asprimea ocupatiilor, cele rusesti întrecând cu mult abuzurile otomanilor.

Nenorociri înmultite de cele vreo zece epidemii de ciuma, unele durând cu intermitenta si doi ani de zile.

Distrugerile, câte se întâmplau, se risipeau cu iutime, unii calatori straini ne-mai-luându-le în seama. Un misionar catolic din Polonia observa, în 1748, numarul mare de corabii venite de la Constantinopol 'în acest port vestit'. Într-o scrisoare ruseasca din 1770, în plin razboi ruso-turc, se arata ca târgul Galatilor este 'vestit de negutatorie'.

Consulul Angliei la Bucuresti, va scrie, dupa razboiul ruso-turc din 1806-1812 , ca 'Galati este marea piata pentru produsele celor doua Principate si (…) unde se debarca principalele articole de import'. In perioadele de liniste au functionat si câteva manufacturi.

Prin 1786 era 'o fabrica de carne sarata', unde se taiau 10.000 de boi, în 1811 functiona o 'fabrica de paste fainoase', iar în santierele navale, situate cam unde sunt si astazi, se ridicau 'vase cu trei catarge pentru turci', vreo 10-12 în fiecare an.
Strainul care-i cutreiera ulitele câstiga repede buna impresie ca orasul si portul sunt de o adevarata valoare europeana, facând ca marile puteri, Austria, Rusia, Franta, Prusia, Anglia, sa-si manifeste prezenta în navigatia dunareana de la sfârsitul sec. XVIII, în mod deosebit la Galati.

Austria va fi prima putere care va trata, în 1775, cu Poarta Otomana, pentru 'un comert folositor pe Dunare', organizând societati de navigatie, stabilind depozite de marfuri în târgul Galatilor, pe care, în 1806, consulul Austriei îl prezenta drept 'important port si antrepozit '.

Rusia nu va concura navigatia austriaca, dar va înfiinta, în 1775, primul consulat local, Franta si Anglia reusind sa-si creeze vice-consulate prin 1805. Un calator german, aprecia, în 1829, ca portul Galati îsi va disputa întâietatea cu porturile din Marea Neagra, Odesa nefacând exceptie .

Afluenţa vaselor care acostau aici a crescut, 54 în 1831, 97 în 1843, adăugându-se şi cele trei vapoare cu aburi austriece, care încep să circule regulat din anul 1834.

Extinderea pietei externe galatene, sutinuta de cea interna si stimulata de aplicarea Regulamentului Organic în Moldova în ianuarie 1832, a condus la înfiintarea regimului de porto-franco, prin staruinta domnitorului Mihail Sturdza, la 1 iunie 1837.

Interesul crescut pentru produsele moldovenesti, manifestat în special de Anglia, au determinat largirea prevederilor acestui asezamânt, Galatii devenind, în preajma anului Unirii, centrul comertului Moldovei.

Realitate ilustrata de cuvintele lui Mihail Kogalniceanu care constata, dupa numai trei ani de la ultima ocupatie ruso-turco-austrica, dupa razboiul Crimeii, 1853-1856, ca portul dunarean este 'unul din centrele comerciale cele mai înavutite ale tarilor noastre si a caruia viitoriu este foarte însemnator'.

Razboi încheiat prin Tratatul de la Paris, 18/30 martie 1856, care va hotarî: înlaturarea protectoratului rusesc asupra Principatelor; convocarea de Adunari ad-hoc pentru a decide viitoarea lor organizare; readucerea judetelor Cahul, Ismail si Bolgrad, din Basarabia rapita Moldovei de Rusia în 1812; înfiintarea Comisiei Europene a Dunarii, cu sediul la Galati, pentru facilitarea navigatiei pe Dunare.

Constituirea Divanurilor ad-hoc a început în primavara anului 1857 sub puternica influenta a unionistilor, care au impus, cu toate presiunile exercitate de guvern, o majoritate proprie. Toti alesii de la Galati, Al. I. Cuza, Costache Negri, Lascar Catargiu, Al. Moruzi, erau reprezentanti ai partidei nationale.

Demisia lui Cuza din postul de pârcalab de Covurlui (parte din judetul Galati) a adus, cum spun contemporanii, un 'însemnatoriu sprijin protestatiei generale', unionistii impunând, în Adunarea ad-hoc, votarea Unirii sub un domn strain si legi progresiste. Adunarea Electiva, având si ea o majoritate unionista, l-a ales domn, la 5 ianuarie 1859, pe Alexandru Ioan Cuza.

Entuziasmul galatenilor a depasit obisnuitul. 'Timp de patru nopti la sir, orasul a fost iluminat, nu se auzea decât ura si strigate de bucurie, dansa bogatul, ca si saracul'. Dupa dubla alegere de la Bucuresti, la 24 ianuarie, locuitorii orasului au petrecut 'trei zile de-a rândul în mare desfatare si luminatie, fara sa se întâmple vreo necuviinta'.

Domnia lui Cuza a adus orasului, de la început, o serie de îmbunatatiri, ca sa ajunga o 'mare piata de comert si principalul port maritim al Principatelor', numarul vaselor straine, care au acostat la Galati, crescând în urmatorii doi ani de la 911 la 1147. S-au înfiintat de asemenea noi scoli primare si s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Scoala superioara de comert 'Alexandru Ioan I'.

Oaspetii constatau ca Galati 'era acum un oras mare în care te si puteai rataci'. Lunga si laborioasa domnie a regelui Carol I, începuta la 10 mai 1866, continuata dupa moartea sa, în 1914, de cea a nepotului, Ferdinand Întregitorul, a asigurat dintru început, la Galati, atât dezvoltarea institutiilor create de Cuza, cât si aparitia altora noi, cerute de extinderea industriei si a comertului.

De la cele câteva fabrici din 1870, s-a ajuns la 41 în 1908, susţinute, în continuare, de Legea pentru încurajarea industriei naţionale din 1912.

Activitatea comerciala a continuat si datorita exportului masiv de cereale, despre pozitia pe care o avea portul Galati în exportul tarii consulul Frantei din oras notând la 8 aprilie 1870 ca 'portul Galati a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exporta pe Dunare si Marea Neagra în Anglia, Franta si Italia'. Se recunostea ca înflorirea orasului se datora regimului de porto-franco, însa protestele galatenilor, sustinute de Kogalniceanu, generate de suprimarea acestuia la 22 decembrie 1882, ramân fara urmari favorabile.

Totusi, în perioada 1900-1914, 'Perla Moldovei' sau 'Usa Dunarii de Jos', cum erau numiti Galatii, desfasura înca un 'considerabil comert' de cereale si cherestea, în care se implicau si reprezentantii celor 16 consulate straine din oras. La rândul lui, Statul român, sutinea activitatea comerciala a Galatiului, facând, prin Municipalitate, mari investitii pentru modernizarea portului.

Inginerul Anghel Saligny pregateste, în 1908, proiectul unui nou bazin, terminat în 1914, cel vechi devenind neîncapator pentru vasele sosite, iar credite importante sunt acordate pentru construirea retelei de linii ferate în port si a garii de marfuri.

Pentru pregatirea operatiunilor militare din razboiul pentru independenta, care se apropia, Divizia a III-a si-a stabilit sediul la Galati. În vederea înarmarii armatei române cu pusti Peabody, în primavara anului 1877 prin oras a circulat un apel care spunea: 'La lucru, dar, cetateni ai Galatilor, sa dam totul pentru România, care lupta pentru viata'. Pe listele de subscriptie raspândite prin oras s-au adunat, pâna în toamna, 18.000 de franci.

Cu alte liste de subscriptie s-au strâns bani pentru amenajarea unui spital special pentru raniti. Actiunea a fost sustinuta de poetul Vasile Alecsandri, care a conferentiat în acest scop, si de trupa artistei Fani Tardini. Terminat în septembrie 1877, edificiul a devenit cunoscut sub numele de Spitalul 'Caritatea Galateana - Elisabeta Doamna'. Ostasii regimentelor galatene au participat la cucerirea redutelor Rahova si Plevna.

Victorii sarbatorite în oras cu un entuziasm de nedescris, 'focuri si rachete umpleau strazile splendid iluminate pâna la cele mai îndepartate mahalale'. Trupele revenite în garnizoana au primit, în scurta vreme, dispozitii sa treaca Dunarea în Dobrogea, reintegrata în componenta statului român dupa 500 de ani de stapânire otomana. Vestea, care circula în oras, ca Rusia, scapata de la înfrângere de vitejia româneasca, pretinde, fara temei, cele trei judete din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail si Bolgrad, a produs o vie reactie la Galati.

Ziarul 'Vocea Covurluiului' scria: 'Daca dupa atâtea jertfe aceasta ne va fi rasplata... Dumnezeu sa aiba mila de acest popor leal, laborios si brav'. Ceasul acela de nedreapta Istorie/, hotarât de Tratatul de la Berlin, 1/13 iulie 1878, nu a fost uitat si lumea româneasca a nazuit spre risipirea lui.

Nedreapta ocupare a sudului Basarabiei de catre Rusia, a silit România sa evacueze institutiile administrative, unele fiind stabilite la Galati. Episcopia a fost instalata pe strada Mihai Bravu, în apropiere de Gradina Publica, seminarul i-a fost în vecinatate. Biserica Sf. Nicolae a devenit Catedrala Episcopala, unde s-a slujit pâna la sfintirea actualei Catedrale la 6 aug. 1917. Scoala Normala a functionat tot pe strada Mihai Bravu, în fostele case ale lui Costache Negri.

Noile institutii scolare sporeau mult importanta orasului în acest domeniu, creata si de cele anterioare: Scoala Superioara de Comert, Gimnaziul înfiintat la 26 august 1867, care va fi declarat liceu la 1 septembrie 1887, astazi Colegiul National 'Vasile Alecsandri', si Scoala secundara de fete, inaugurata la 1 octombrie 1878, acum Colegiul 'Mihail Kogalniceanu'.

Declararea politicii de neutralitate de catre Consiliul de coroana, 21 iulie/31 aug. 1914, la izbucnirea razboiului mondial, transforma presa galateana într-o adevarata tribuna mobilizatoare la lupta pentru unirea românilor într-un stat national. Apelurile raspândite prin oras declarau: 'Români, fiti gata... Treziti pe rataciti, pe cei vânduti si pe cei coplesiti de afaceri si dovediti-le ca ora a sunat'.

Consiliul de coroana a hotarât totusi, la 14/27 august 1916, sa înceapa 'razboiul de întregire a României', trupele din garnizoana Galati luptând cu eroism în marile batalii care s-au desfasurat pe întreaga durata a acestuia.

Locuitorii orasului, neintimidati de bombardamentele artileriei germane de pe dealurile Dobrogei, au asigurat adapostirea miilor de refugiati, retrasi din fata armatelor germane invadatoare. Trupele tariste bolsevizate, care au atacat orasul la 7 si 8 ianuarie 1918, au fost risipite.

România Mare, visul atâtor generatii, cunoaste un cadru economic, social si politic mult largit, teritoriul s-a marit, populatia a crescut. Galatii au ajuns repede la 150.000 de locuitori, pe o suprafata de 150 ha. Nevoia adaptarii la noile structuri economice, bazate pe mari concentrari de capital, românesc si strain, s-a impus.

În anul 1926 se aflau în oras peste 160 de întreprinderi, cu un capital social de peste 650 milioane de lei. Unele au avut o evolutie spectaculoasa, Santierul Naval ajungând, de la un capital de 4 mil. lei în 1920, la 150 milioane în 1938. O evolutie asemanatoare are si uzina 'Titan', viitorul laminor de tabla.

Cea mai mare forta de munca s-a concentrat însa în industria textila, cea care a plasat Galatii în fruntea acestui sector industrial.

Izbucnirea celui de al doilea razboi mondial a facut ca Galatii sa cunoasca momente de îngrijorare înca de la începutul lui, când sovieticii au nimicit mare parte din Regimentul galatean de infanterie 11 Siret, dar mai ales spre sfârsitul lui, când anglo-americanii au distrus, cu raidul din 6 iunie 1944, parte din aeroportul militar, Biserica Sfânta Vineri si casele aflate pe directia de zbor a avioanelor.

Prăpădul cel mare l-a provocat însă aviaţia germană în noaptea de 24 august, trupele ce părăseau, în grabă, oraşul, distrugând a doua zi, prin minare, străzile Portului şi Domnească, până la strada G-ral Lahovari.

Tot nemtii au aruncat în aer si Pensionul Notre Dame de Sion, astazi Facultatea de Mecanica.

A urmat intrarea trupelor sovietice, ocupatia acestora si instaurarea regimului comunist totalitar aducând cunoscutele masuri restrictive, care au nivelat cultura si oamenii, personalitatile autentice locale, de mare valoare intelectuala, fiind nevoite sa plece din Galati sau sa se refugieze în anonimat.

Reconstructia orasului, atât pe plan economic, cât si edilitar, s-a desfasurat întâi cu mare greutate si pe timp îndelungat. România trebuia sa achite o uriasa datorie de razboi, impusa de sovietici, exportând masiv materii prime, peste Prut.

Pentru a mari ritmul acestor expedieri, pe care nu le plateau, sovieticii au impus prelungirea caii lor ferate, cu ecartamentul largit, pâna în gara Galati, unde era statia Larga aflata în legatura directa cu reteaua noastra feroviara. Tot în aceasta zona s-a amenajat peste noapte si o conducta pentru preluarea produselor petrolifere românesti, în aceleasi conditii de jefuire.

Piata interna si activitatea de comert a orasului s-a restrâns dramatic datorita conditiilor dificile în care functiona traficul feroviar dar si din pricina plecarii negustorilor straini, cât si a celor români, amenintati de comunizare.

Revitalizarea industriei galatene se va produce în noile conditii traversând etape diferite. Profilul dominant metalurgic se va impune odata cu initierea construirii unui Combinat Siderurgic gigant, la 17 iulie 1962, santierul naval ramânând, în ciuda tehnicii de constructie de nivel mondial, pe plan secund.

Cu timpul a fost intensificata si reconstructia propriuzisa a orasului, întâi în zona centrala distrusa de armatele germane, apoi spre periferie, sub acuta presiune demografica a migratei rurale la oras, datorata industrializarii fortate.

Constructiile urbane au capatat, brusc, un ritm deosebit de alert, impunându-se o expresie cazona, total discordanta stilului arhitectural al vechilor cladiri.

O dezvoltare particulara, pozitiva, au capatat institutiile de învatamânt preuniversitar si universitar, fiecare dintre cele trei Colegii, V. Alecsandri, M. Kogalniceanu, Al. I. Cuza si Liceul de Arta Dimitrie Cuclin, prezentând în fiecare an, la concursuri, elevi care s-au impus în primul plan al performeurilor.

Galaţi modern