Bine aţi venit la Piteşti în frumosul judeţ Argeş din regiunea Muntenia din România! Vedeţi tradiţiile de Muntenia în Piteşti, şi găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă în secţiunea Acomodare din Argeş. Rezervaţi o casă de oaspeţi sau o pensiune într-un sat cuibărit în munţi sau un superb hotel de la Piteşti până la alte oraşe din Arges, cum ar fi Pitesti.
Noi muncim din greu pentru a fi la zi cu cel mai bun ghid
turistic al României pentru călătoriile Dumneavoastră
Cum să tipăreşti ghidul nostru :
Toate ghidurile noastre sunt
disponibile pentru citit în modul de tipărire gratis pentru toţi
călătorii înregistraţi
Formatul nostru special de
tipărire este disponibil pentru toţi membrii Clubului Călătorilor
Rest Romania. Membrii
pot tipări toate ghidurile noastre (peste 100) sau salvându-le în
format PDF pentru o distribuire uşoară prin poşta electronică
prietenilor sau rudelor
Vizitaţi restromania.ro/inregistrare
pentru a vă înregistra acum!
Piteşti şi Piteşti sunt oraşe în judeţul Argeş. Regiunea Muntenia este o regiune istorică a României. Bine aţi venit la Piteşti în judeţul Argeş, parte a regiunii Muntenia din România! Descoperiţi istoricul Piteşti şi satele înconjurătoare, vedeţi ce lucruri puteţi face şi înţelegeţi bogăţia culturii Muntenia dezvăluindu-se în istoricul judeţ Argeş. Rest România vă va ajuta să găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă în secţiunea Găzduire din Piteşti, sau alte activităţi grozave mai departe în Pitesti şi judeţul Arges.
Need be seen by thousands of
English-speaking tourists?
Foarte
mulţi turişti, români şi americani deopotrivă, fac trista greşeală de
doar a trece prin Piteşti în drumul lor spre Sibiu, Braşov sau Bucureşti.
În ciuda trecutului său ca şi casă a maşinii naţionale Dacia (din
1966), aici veţi găsi în centrul oraşului mall-uri deosebite cu pietonale,
având pieţe superbe şi cumpărături din cele mai variate, Piteşti fiind
de asemenea şi casa faimosului Festival al Lalelelor.
Fiind cuibărit pe o vale de pe malul drept al râului Argeş, cluburile,
restaurantele, cafenelele şi hotelurile din centrul Piteşti-ului fac
din această mandră capitală a judeţului Argeş un loc perfect pentru
explorarea împrejurimilor.
În fiecare weekend Piteşti îşi îndeplineşte rolul de târg, oameni
de la oraş precum şi cei de la sate se îngrămădesc spre centrul regional
pentru a-şi aduce marfa şi produsele alimentare la piaţă, având ca punct
de maximă atracţie în calendarul sărbătorilorFestivalul Lalelelor.
Oraşul soră al Piteştiului în America este Springfield,
Ohio!
Totul se găseşte în centru!
Aproape toate locurile de interes turistic se află la distanţă de
un bloc sau două de piaţa centrală Muntenia, chiar alături de Mall-ul
din Strada Victoriei (centrul fiind blocat pentru traficul auto).
Muzeul Judeţului, Biserica Domnească, Monumentul Răscoalei Ţăranilor
din 1907 cât şi multe hoteluri de primă mână, restaurante, pub-uri şi
cafenele se găsesc în împrejurimile Pieţei Muntenia, la fel ca şi agenţia
de voiaj, bănci sau serviciile de telefonie şi internet.
Daţi pe gât!
Oraşul este înconjurat de dealuri, fiind centrul unei zone bogate
în podgorii şi livezi de pruni. Acestea din urmă dau una din cele mai
bune ţuici româneşti: ţuica de Piteşti.
Podgoria de la Ştefăneşti, aflată pe malul opus al râului
Argeş, este una din cele mai cunoscute din România.
Şoseaua şi calea ferată
Dacă ajungi în România în Bucureşti, aşa cum majoritatea o fac,,
închiriază o maşină pentru câteva zile şi condu în afara Bucureşti-ului
profitând de cea mai lungă autostradă cu acces restricţionat din ţară.
De asemenea, maşina îţi dă posibilitatea să treci dincolo de calea
ferată şi să vezi munţii, putând merge la Lacul Vidraru sau spre Munţii
Făgăraş sau chiar să faci un circuit în jurul munţilor Făgăraş pornind
de la curtea de Argeş spre Bran, Braşov, Sibiu şi înapoi spre Bucureşti!
Trenurile frumoase vă vor bucura la trecerea prin Goleşti, având
garnituri extinse şi făcând joncţiunea cu mai multe linii importante.
Oraşul este înconjurat de dealuri, fiind centrul unei zone bogate
în podgorii şi livezi de pruni. Acestea din urmă dau una din cele mai
bune ţuici româneşti: Ţuica de Piteşti. Podgoria de la Ştefăneşti, aflată
pe malul opus al râului Argeş, este una din cele mai cunoscute din România.
Dacă aveţi vreo informaţie pentru noi despre Piteşti
sau
Judeţul Argeş, vă rugăm să ne daţi de ştire acum.
Apreciem eforturile dvs.!
Centrul oraşului Piteşti
Orice vizitator care se aşteaptă să
găsească un oraş industrial întunecat va fi surprins să
afle un centru regional mare ce ajută oraşele din jur bazate
pe agricultură, completat de un încântător mall cu trotuare
pentru trecători.
Construită iniţial în 1827, biserica Sfânta
Vineri a fost reconstruită în 1912 ca parte a proiectului special
al arhitectului local Ioan N. Socolescu. Astăzi biserica dă
un aspect boreal indiferent de este zi sau noapte; merită să
faceţi câteva poze acestui minunat edificiu.
Locuri interesante
Biserica Sfântul Gheorghe (1656)
Construită de către Constantin Şerban şi soţia sa Bălaşa la mijlocul
secolului al 17-lea, această biserică cu aer stoic se iveşte puternică
către capătul sudic al Străzii Victoria.
Ca şi turist ar trebui să observi câteva detalii de fineţe atunci
când intri şi ieşi din biserică. România nu este tocmai o ţară multiculturală
aşa cum se pot găsi în spaţiul vorbitor de limbă engleză, iar în timp
ce nu chiar te prefaci că eşti ortodox sau foarte credincios, sunt totuşi
câteva obiceiuri bisericeşti care sunt mai mult sociale decât religioase,
in ciuda motivelor din spatele acestora.
Deci, probabil că aţi face cruce cum treci pragul bisericii este o decizie
personală. Iar testare echilibrului poate fi chiar amuzantă în timp
ce ieşi afară din biserică cu spatele, făcându-ţi cruce din nou în timp
ce treci pragul şi deseori presupune să te şi împiedici pe inevitabilele
scări.
Fie că doreşti să doreşti să observi aceste puncte de bază ale etichetei
sociale comune, majoritatea bisericilor sunt deschise publicului fie
că doreşti sau nu să te conformezi obiceiurilor locale.
Mănăstirea şi Parcul Trivale (1674)
Cartierul Trivale aflat în sud-vestul principalei zone centrale
din Piteşti, se mândreşte cu un parc plin de verdeaţă, o gradină zoologică
de mici dimensiuni şi cu complexul mănăstirii Trivale ce cuprinde marea
intrare, biserica, chiliile şi terenul mănăstirii.
Chiar şi în timpul lunilor de toamnă o plimbare pe aleile străjuite
de stejari este o privelişte spectaculoasă, iar primăvara nelipsitele
lalele sunt peste tot.
Str. Trivale, nr. 71, Piteşti
Biserica Sfintei Vineri (1827)
Cu o micuţă şi superbă curte interioară, plină ochi de flori şi
răsaduri atent îngrijite, biserica Sfintei Vineri este o delectare în
lunile de primăvară şi vară.
Acest exemplu de un alb şi argintiu sclipitor al arhitecturii de
la începutul secolului 20 ( a fost reconstruită în mare parte în 1912),
pare că ar fi mai potrivită pe un tort matrimonial decât în mijlocul
unui parc de oraş.
Primăria (1933)
Construită în timpul Epocii de aur a culturii şi societăţii româneşti,
Primăria din Piteşti este o mărturie a acestei perioade.
Muzeul judeţean Argeş
Muzeul judeţean din Argeş se află doar la câţiva metri mi la sud
de piaţa principală, Piaţa Muntenia. Acest muzeu de cultură şi istorie
şi-a dat toată silinţa să aducă în prim plan toate lucrurile argeşene
semnificative, de asemenea şi istoria locală, el meritând cu siguranţă
să-l includeţi în turul oraşului Piteşti.
Ca multe dintre clădirile din centrul Piteştiului, o să observaţi
că sunt poate mai puţine clădiri cu adevărat vechi decât în alte oraşe
româneşti. Judeţul Argeş este un bun exemplu pentru stilul arhitectural
folosit la începutul anilor 1900 după ce o serie de cutremure au distrus
o mare parte din oraş (câmpia valahă fiind predispusă la acestea).
Seria colecţiilor la acest muzeu include o secţie acceptabilă de
istorie naturală dar muzeul va fi o atracţie deosebită pentru cei ce
sunt interesaţi în meşteşugurile regionale şi metodele de producţie
ale podgoriilor şi livezilor din regiune. Dacă urmează să pleci apoi
spre nord muzeul de la Curtea de Argeş oferă o gamă similară de obiecte
găsite şi bogăţii locale.
La fel ca şi în majoritatea muzeelor româneşti, muzeologii de aici
mai degrabă preferă să ignore era comunistă. O să vedeţi şi aici, la
fel ca în marea majoritate a muzeelor, că istoria pentru români se termină
în jurul celui de-al Doilea Război Mondial.
Peste stradă se găseşte un monument dedicat Răscoalei Ţăranilor
din 1907, iar dacă veniţi prin aprilie sau mai el va fi înconjurat de
lalele roşii, simbolizând sângele vărsat în acei ani de către ţărani,
ai căror urmaşi încă cultivă aceleaşi parcele de pământ.
Str. George Călinescu 4,
deschis zilnic cu excepţia zilei de Luni, 10am - 6pm. Intrare
1RON
Arta în Piteşti
Câteodată colecţiile marilor artişti pot veni destul
de greu în oraşe precum Piteşti. Soluţia? Punerea oamenilor în contact
cu arta prin Galeria de Artă Naivă, una dintre cele mai frumoase colecţii
ale revigorantului şi extrem de proaspăt stil al artizanilor locali.
Desigur, dacă e să privim partea serioasă a jocului artei, Piteşti se
bucură de un anumit statut ca şi casă a unor deosebite lucrări de sculptură
realizate de către George Călinescu şi alţi artişti locali de seamă.
Simfonia lalelelor din aprilie
În fiecare an pe timp de primăvară, Piteşti este gazdă a Simfoniei
Lalelelor.
Acest festival nu este doar un simbol al Piteştiului de aproape
27 de ani ci este şi un adevărat fenomen al maselor. Organizat de către
Primăria Piteşti, ”Simfonia”, aşa cum este denumit, atrage mii de oameni
de pe cuprinsul României şi, din ce în ce mai mult, din toată Europa.
Găzduită de Sala de Expoziţie de la Casa Cărţii, cele 3 nivele ale
sălii sunt decorate cu diferite flori locale de sezon sau flori exotice,
aranjamente de grădină, picturi şi diferite meşteşuguri, toate inspirate
din florile lumii: lalele sau alte flori.
În 2002 Renault a cumpărat compania maşinii simbol româneşti, Dacia,
modernizând şi întărind de asemenea brandul exportat în peste 12 ţări
din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia.
Aceasta a adăugat Piteştiului o atitudine de deschidere spre vest
dar a adus şi modernizarea fabricii şi siguranţa oferită de fratele
mai mare ce supraveghează operaţiunile.
Introducerea pe piaţă în 2004 a noului model Dacia Logan şi nivelul
înalt de vânzări înregistrat au cimentat viitorul Piteşti-ului ca loc
al standardelor internaţionale ale calităţii în industria constructoare
de maşini.
Pe la mijlocul anului 2006, Loganul cu numărul 250.000 a ieşit pe
porţile uzinelor Dacia din Piteşti, principalul loc de fabricare a Loganului.
De asemenea fabricat în Rusia, Columbia şi Maroc, producţia Loganului
a fost lansată şi în Iran în cursul acestui an (2006) şi vor urma uzinele
din India şi Brazilia în 2007.
Uzina Logan din Piteşti aprovizionează 35 din cele 42 de ţări în
care se vinde Loganul, cu alte cuvinte toată piaţa europeană, împreună
cu Turcia, Algeria, Ucraina, Orientul Îndepărtat şi Africa Centrală.
Maşina modernă, de încredere şi mai spaţioasă a atras mulţi clienţi
din lumea întreagă şi 267.000 de maşini au fost vândute din Septembrie
2004 până în Mai 2006.
Se dovedeşte a fi foarte populară în ţările în care este comercializată,
în special în Europa de Vest, unde a fost lansată în 8 ţări, inclusiv
în Franţa, în primăvara anului 2005.
Vânzările la Logan în toată lumea sunt împărţite astfel: 56% în
Europa de Vest, inclusiv România, 20% în cealaltă parte a Europei (26
de ţări), 10% în Rusia, 5% în Turcia şi 9% în restul lumii (majoritatea
America Centrală, de Nord şi de Sud, Asia şi Africa).
Video Despre Piteşti:
Muzeul Judeţului Argeş
Vag impresionantă faţadă în stil neoclasic
al muzeului judeţean, ce pune în prim plan exponate culturale
şi istorice argeşene.
Poarta Eroilor
Un frumos exemplu clasic de arhitectură
de triumf, Poarta Eroilor comemorează contribuţia României
la Marele Război 1916-1918.
La vest de Argeş se află judeţul Olt iar peisajul din sudul Piteşti-ului
se transformă într-o câmpie aluvială fertilă la care au contribuit numeroasele
râuri şi afluenţi ai acestora ce curg dinspre munţii din nord.
Acest fapt face câmpiile să fie umplute de pruni şi tot soiul de
pomi fructiferi, ce beneficiază de ierni friguroase şi veri timpurii
însorite.
Mioveni
Mioveni se află la nord-est de Piteşti (cu o populaţie de 34, 000
de locuitori), are fabrica Dacia şi Institutul Nuclear de Cercetare,
ce fabrică materiale şi componente pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă,
şi aici se află şi o închisoare de maximă securitate.
La doar 32 de km de nord-vest de Piteşti, pe drumul ce duce spre
Râmnicu-Vâlcea, comuna Cotmeana este formată din satele Zamfireşti,
Negeşti, Buneşti plus alte câteva sate şi are o
superbă mănăstire veche.
În ce priveşte religia, această regiune în mare parte agrară are
atât de multe biserici şi mănăstiri vechi încât te duce cu gândul la
Toscana!
Ştefăneşti şi Muzeul Goleşti
Fondat în 1939 prin decret de către regele Carol al II-lea, iniţial
a fost numit Muzeul Dinicu Golescu. În 1966, a devenit Complexul Muzeal
Goleşti prin includerea Moşiei Feudale Goleşti şi a muzeelor vinului
şi a creşterii fructelor.
Familia Golescu a fost conducătorii locali care au
susţinut cu tărie diferitele revoluţii pentru independenţă de-a lungul
secolului 19. Casa de la Ştefăneşti era reşedinţa de vară de la ţară,
acolo unde puteau scăpa de căldura sufocantă a oraşului.
Asemănător cu complexul muzeal ASTRA din Sibiu, acolo se află o
zonă în spatele vechii case şi un muzeu adiacent unde case din toată
regiunea au fost adunate. Poţi de asemenea să te plimbi prin jurul tradiţionalelor
reşedinţe sau a bisericilor.
Exponatele din muzeul şi standardul general al decorului din casă
este foarte bun şi merită o oră sau două dacă cumva te afli prin apropiere
de Piteşti în timpul călătoriei tale.
Complexul Muzeal Goleşti din Ştefăneşti, deschis din
Mai până în Septembrie, zilnic cu excepţia zilelor de Luni 9am - 5pm.
+40 (248) 266 364, cmgolesti@xnet.ro
Vedeţi mai multe Hărţi
despre România şi oraşul Piteşti la
Vedeţi
mai multe Hărţi despre România şi oraşul Argeş
Vedeţi
hartă străzilor a oraşului Piteşti:
Vedeţi
mai multe hărţi ale străzilor oraşului Piteşti la
Gara (de Sud) din Piteşti
Cu o Săgeată Albastră la peron
Transportul
Trenurile
Piteşti este un important oraş feroviar, nu doar fiind punctul de
convergenţă a multor rute pe pasageri dar manipulează şi foarte mult
din transportul de marfă al industriei petrochimice, petrolieră şi constructoare
de maşini.
Un bilet la clasa I la excelentul tren Săgeata Albastră ce pleacă
din Bucureşti costă aproximativ 25ron şi merită cei 10ron în plus faţă
de clasa a II-a. Curse de 90 de minute din Gara de Nord circulă de 3
ori pe zi, dar puteţi opta şi pentru trenuri mai puţin rapide în alte
momente ale zilei dacă este nevoie sau dacă doriţi să vă opriţi pe parcurs.
Local, trenurile personale pleacă o dată la 4 sau 5 minute spre
Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel din Gara de Nord din Piteşti.
Gara de Sud din Piteşti, +40
(248) 627 908
Maxi-taxi şi autobuze
Maxi-taxi sosesc şi pleacă din mai multe locaţii din Piteşti, iar
majoritatea autobuzelor opresc la autogara principală care se află la
câţiva metri mai departe de gara principală Piteşti Sud.
Toate au rute locale şi către toate oraşele importante din apropiere
ca Bucureşti, Braşov, Curtea de Argeş. Maxi-taxi de asemenea pleacă
şi din Piaţa Muntenia.
SFAT: Fiţi drăguţi cu şoferul local de taxi sau de maxi-taxi.
În acest fel puteţi să ajungeţi în satele apropiate sau locurile de
vizitat iar un mic bacşiş poate să vă ofere o preţioasă informaţie despre
locul unde puteţi găsi un taxi la întoarcere. Bacşişul este o formă
de artă în România aşa că învăţaţi-o repede şi veţi avea parte de transport
grozav peste tot.
Poţi folosi autobuzul pentru a ajunge la Curtea de Argeş, iar bineînţeles,
autobuzele pleacă spre Braşov, Craiova, Râmnicu-Vâlcea şi Bucureşti
zilnic.
Cu aeroportul din Bucureşti ce se află la doar 90 de minute distanţă,
este cea mai utilizată formă de transport de a ajunge la Piteşti. (destule
autobuze, trenuri şi maxi-taxi pleacă spre Piteşti).
Dacă zburaţi de la Viena sau Munchen,
Sibiu este puţin mai aproape de Piteşti decât este Bucureşti-ul, şi
probabil este un loc mai plăcut pentru a vă opri în România! Poţi lua
fie maxi-taxi, autobuz sau tren din Sibiu sau Bucureşti pentru a ajunge
în Piteşti. Ambele aeroporturi aucurse interne non-stop
şi din Timişoara precum şi zboruri internaţionale non-stop spre Viena
sau Munchen din Sibiu, şi spre toate capitalele importante din Bucureşti.
Municipiul Piteşti este situat în partea central-sudică a României,
între Carpaţii Meridionali şi Dunăre, în nord-vestul regiunii informale
Muntenia.
Oraşul se află la confluenţa râului Argeş cu Râul Doamnei, în punctul
de intersecţie al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul
de 24°52' longitudine estică.
Municipiul Piteşti se află la o altitudine de 250 m, la nivelul
albiei minore a râului Argeş (S), şi de 356 m, în cartierul Trivale
(V). La nord-vest de terasa Trivale - Păpuceşti se află cota de 373
m, iar la est de Valea Mare - Podgoria, cota de 406 m. În sectorul de
vest-sud - vest al satului Mica, în comuna Bascov, se găseşte cota de
439 m (Pădurea Bogdăneasa).
Suprafaţa municipiului Piteşti este de 4.073 ha (calculată în anul
2003).
Oraşul propriu-zis, aşezat între dealuri înalte, pe terasele râului
Argeş, are un topoclimat de vale, calm şi moderat. Temperatura medie
anuală variază între 9° şi 10°C, media lunii ianuarie fiind de -2,4°C,
iar cea a lunii iulie de +20,8°C. Precipitaţiile atmosferice depăşesc
media pe ţară, oscilând între 680 şi 700 mm anual.
Oraşe apropiate
Bucureşti (108 km SE)
Râmnicu Vâlcea (49 km NV)
Ploieşti (91 km E)
Craiova (103 km SV)
Sibiu (118 km NV)
Braşov (109 km NE)
Târgovişte (46 km E)
Câmpulung-Muscel (48 km N)
Hotel Muntenia
Înălţându-se deasupra Pieţei
Muntenia, Hotelul Muntenia atrage atenţia de la arhitectura
tradiţională a însoritei pieţe.
Rest România este
un ghid turistic, prin urmare oferă informaţii istorice în interesul
cititorilor noştri călători. Istoria poate ridica o problemă
discutabilă, iar noi salutăm ideea
ca cititorii să spună dacă este nevoie de clarificare sau sfătuire.
Vă rugăm să ne trimiteţi un e-mail
aici dacă aveţi întrebări sau comentarii despre orice subiect
din această secţiune de istorie.
În perioada daco-romană, Piteşti a făcut parte din regiunea Moesia
Inferior, iar apoi din Dacia Malvensis.
A fost însă atestat documentar la 20 mai 1388, într-un act de danie
al domnitorului Mircea cel Bătrân, oraşul-târg Piteşti se dezvoltă ca
un centru comercial, meşteşugăresc şi agricol.
Din anul 1640, datează mărturii scrise despre cele 200 de case de
orăşeni şi cca. 1.000 de locuitori.
În 1780, numărul locuitorilor este estimat la 1.250, iar cel al
caselor la 250.
Catagrafia negustorească şi fiscală din 1824 consemnează 1.011 familii,
cca. 700 de case şi aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1831, se
exercitau 47 de profesiuni, iar, în 1832, datele statistice repartizate
teritorial stabileau numărul caselor de locuit la 773, pe cel al mahalalelor
la 14, al cartierelor la patru, al tăbăcăriilor la cinci, în vreme ce
animalele însemnau 1.000 de capete, toate acestea aflate în gospodărirea
a 4.000 de locuitori.
Începutul epocii moderne este legat de numele lui Tudor Vladimirescu,
Piteşti fiind considerat centrul prezumtiv al rezistenţei revoluţionare.
După 1821, au fost amenajate şi modernizate şosele precum Piteşti-Bucureşti
şi căi de acces ca Piteşti - Slatina - Craiova şi Piteşti-Câmpulung.
În timpul revoluţiei de la 1848, Piteşti a făcut parte din zona
de apărare a revoluţiei.
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, la 19 iunie 1859, oraşul
avea 1.400 de case, în care locuiau 7.000 de oameni, o şcoală normală
în limba română, două şcoli particulare - una germană, cealaltă elină
- şi un pension de fete, unde disciplinele de învăţământ se studiau
în limbile franceză şi germană. Existau, de asemenea, 10 biserici ortodoxe,
una armenească, o sinagogă şi un spital cu 30 de paturi. La sfârşitul
secolului al XIX-lea, existau deja 58 de străzi, circulate şi locuite
de 15.669 de piteşteni.
La 13 septembrie 1872, Piteşti s-a transformat într-un nod de cale
ferată de însemnătate majoră, ca urmare a faptului că a fost dată în
folosinţă calea ferată Piteşti - Bucureşti - Buzău.
Palatul Copiilor
Restaurat în 1984, acest edificiu din era
comunistă timpurie marchează o etapă importantă în arhitectura
românească, îmbinând stilul muntenesc tradiţional cu simplicitatea
modernistă.
Cele mai vechi urme de aşezări umane descoperite în această zonă
datează din vremea Paleoliticului. Însăşi Piteşti a fost menţionat pentru
prima dată la 20 mai 1386.
Piteşti-ul a fost una din reşedinţele temporare ale domnitorilor
valahi. Datorită poziţionării sale la joncţiunea rutelor europene majore
( şi apropierea de pieţele saxone din Sibiu), oraşul s-a dezvoltat ca
un important centru comercial.
Era comunistă în Piteşti
În anii 50, oraşul a dobândit o faimă proastă atunci când autorităţile
comuniste au decis să folosească închisoarea ca centru de “Re-educare”
a deţinuţilor politici, unde violenţa între deţinuţi era încurajată
până la punctul de a fi obligatorie.
Scopul experimentului era să distrugă psihologic capacitatea de
ataşament faţă de alte persoane sau loialitatea faţă de semeni astfel
rezultând Noul Om, ce avea creierul spălat şi care era potrivit pentru
societatea leninistă.
Experimentul a fost din fericire oprit 5 ani mai târziu. 22 de puşcăriaşi
au fost condamnaţi dintre care 16 au primit pedeapsa capitală la procesul
legat de experiment ce a avut loc în 1954-54. Un nou proces în 1957
a condamnat anumiţi angajaţi ai închisorii dar aceştia au primit pedepse
mai uşoare pentru ca mai apoi să fie graţiaţi.
Bisericile istorice
În Evul Mediu, în Piteşti s-au ridicat multe biserici cu o arhitectură
distinctă, “Buna Vestire - Greci” sau “Sfântul Mina” din secolul XIV
fiind un exemplu perfect.
Dar cea mai populară biserică medievală din Piteşti este Biserica
Domnească “Sfântul Gheorghe”, construită în 1656 de către Domnitorul
Constantin Şerban (1654-1658) şi soţia sa, Doamna Bălaşa, pe fundaţia
unei vechi aşezări.
Biserica “Sfânta Treime”, fostul schit Beştelei, a fost construită
între 1679 şi 1684, în locul unei vechi biserici de lemn ce fusese construită
de către Voievodul Alexandru Coconul (1632-1627) în 1628.
Vaarlam, Episcopul României (1672-1679), a reconstruit schitul “Trivale”
pe fundaţia unei mănăstiri mai vechi.
Domnitorul primei Românii unite, Mihai Viteazul, se spune că ar
fi înnoptat aici în drumul său spre biserica Dealu.
În cartierul Găvana, Biserica “Meculeşti” merită văzută, ea fiind
construită de către un nobil, Pârvu Şerban Lerescu, în 1752.
Aflată mai în centru, Biserica “Sfânta Vineri” situată pe strada
cu acelaşi nume are o arhitectură deosebită. Proiectată de către Ioan
N. Socolescu (1856-1924), el şi-a dus la capăt opera în timpul preşedinţiei
Societăţii Române de Arhitectură.
Arhitectura Piteşti-ului
Sfârşitul de Secol
Majoritatea clădirilor fiind ridicate spre sfârşitul secolului 19
şi începutul secolului 20, ele au un aspect uniform curios în schimb
porticurile şi verandele sunt distincte, urmărind curentele arhitecturale
ale acelor decade.
Pe străzile Crinului, Sfânta Vineri, Târgul din Vale, Victoriei,
Bulevardul Republicii etc. se găsesc şi astăzi edificii cu o remarcabilă
arhitectură clasică (unele având elemente notabile din Şcoala Franceză)
precum: Restaurantul Argeş din Strada Victoria, Casa lui Aron Băiulescu
în Târgul din Vale (astăzi –sediul al UAP - Argeş), Şcoala Artelor din
Piteşti (fosta reşedinţă Fostiropol).
În 1866 vechea primărie a fost construită iar Muzeul de Artă a fost
înălţat cu ajutorul lui Mihail Kogălniceanu, fiind proiectat de arhitectul
Ioan N. Socolescu, care a realizat şi proiectul Bisericii Sfintei Vineri.
Între 1898 şi 1899 a fost construit noul Palat al Prefecturii Argeş,
care astăzi găzduieşte Muzeul Judeţean Argeş. Colegiul “I. C. Brătianu”
a fost construit în aceeaşi perioadă.
Marele Război
Construcţia a început în 1910 pentru Banca Populară, având o arhitectură
franceză eclectică semnată de către Eracle Lăzărescu, fost profesor
de arhitectură la Academia Română. Banca Populară a fost consideră foarte
modernă la acea vreme.
Acum aici puteţi găsi Cinema Modern, Casa Culturii şi Clubul de
Tehnologie.
În anul 1914 s-au terminat construcţiile la Palatul Justiţiei care
a găzduit între anii 1955 şi 1996 Casa Culturii. Acesta etalează un
stil neoclasic, iar celelalte 3 părţi au un stil arhitectural eclectic
franţuzesc.
Epoca de Aur
Între 1934 şi 1936, după proiectul arhitectului Staţie Ciortan,
profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură şi Preşedinte a Socoatăţii
Române a Arhitecţilor între 1929 şi 1933, a fost construită în Piteşti
clădirea Administraţiei Finanţelor Publice, unde se află acum Primăria
Piteşti.
Între 1925 şi 1930 au fost proiectate şi construite câteva clădiri
private în Stilul Tradiţional Românesc, creat de către arhitectul Dimitrie
Ionescu-Berechet (şi casa lui Nae Dumitrescu poartă semnătura lui) iar
între 1930 şi 1940 au fost construite multe clădiri în stilul Cubist,
în mare parte de către arhitectul Eugen Ivanov.
Post - Modernismul
Casa de Cultură a Sindicatelor a fost inaugurată la 18 martie
1971, fiind realizată după planurile arhitectului Radu Mihăilă.
Magazinul Trivale a fost construit în 1972, biroul Prefectului
de Argeş în 1976 iar Institutul de Studii în 1978.
Sala de expoziţii “Casa Cărţii”- principalul centru cultural
- a fost inaugurat în 1989.
Începând cu anul 2000, Universitatea de Stat din Piteşti are
o nouă locaţie în campusul universitar Târgul din Vale.
Piaţa Vasile Milea a fost inaugurată în anul 2000, făcând parte
din noul oraş.
În 2002 au fost finalizate lucrările la noua reşedinţă a Bibliotecii
Judeţene Argeş, care a fot proiectată de către arhitecţii Maria
şi Alexandru Mulţescu.
Mare parte a conţinutului acestei pagini
este derivată din Wikipedia, enciclopedia liberă cu conţinut
deschis. Se poate să nu fi fost revizuită de editori
profesionali (vedeţi
disclaimer pentru riscuri). Este permisă copierea şi/sau
modificarea acestui document sub termenii Licenţei GNU pentru
Documentaţie Liberă, Versiunea 1.2 sau oricare altă versiune
ulterioară publicată de Fundaţia Free Software;
cu Secţiunile Invariantecapul
paginii,
josul
paginii, şi blocurile publicitare laterale pe părţile stânga
şi dreapta, comune website-urilor Rest România,
fără texte deasupra şi dedesubt.O
copie a
licenţei este inclusă în secţiunea intitulată
"Licenţa GNU
pentru Documentaţie Liberă".