Judeţul Giurgiu

Prezentare

Judeţul Giurgiu este situat în partea de sud a României, pe cursul inferior al Dunării, străbătut de paralela de 43° 53’ latitudine nordică şi de meridianul 25°59’ longitudine estică.

Amplasarea pe malul Dunării de-a lungul a 72 km conferă judeţului posibilitatea de a avea legături fluviale cu ţările riverane şi Marea Neagră. Vecinii săi sunt : judeţul Călăraşi la est, judeţul Teleorman la vest, judeţul Ilfov şi judeţul Argeş la nord-vest şi judeţul Dâmboviţa la nord.

Turism

Deşi o regiune tipic de câmpie, care s-ar părea că nu este înzestrată din punct de vedere turistic, judeţul Giurgiu dispune totuşi de un potenţial turistic important şi variat.

În judeţul Giurgiu se găsesc numeroase vestigii care atestă dezvoltarea vieţii sociale şi culturale pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme materiale din paleolitic şi neolitic.

Pe teritoriul judeţului sunt multe locuri istorice, popasuri necesare pentru a cunoaşte trecutul de luptă al poporului nostru pentru neatârnarea ţării precum şi cultura acestor meleaguri. Pentru vizitarea lor se pot propune trasee turistice ,toate având punct de plecare municipiul Giurgiu.

Rezervaţia din pădurea Comana este monument al naturii, un paradis al faunei şi florei specifice Câmpiei Dunării. Unicitatea rezervaţiei este datorată existenţei bujorului românesc, în luna mai desfăşurându-se „Sărbătoarea Bujorului”.

La Călugăreni, localitate istorică al cărei nume a depăşit de mult graniţele ţării, se poate vizita podul de peste Neajlov, reconstituit în anii 1934-1935 în cinstea victoriei asupra turcilor. El are la capete 4 efigii de bronz reprezentând capul lui Mihai Viteazul şi stema ţării din acea vreme. Tot la Călugăreni este crucea lui Mihai monument ridicat în anul 1993 cu prilejul sărbătoririi a 400 ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a lui Mihai Viteazul.

Cel mai de seamă monument din această zonă este mânăstirea Comana construită în anul 1462 de Vlad Ţepeş şi refăcută de Radu Şerban Basarab în anii 1588-1589.

La Herăşti se află un frumos palat cunoscut sub numele de „Casa de piatră” care a fost construit de Udrişte Năsturel în secolul al XVIII-lea.

Ansamblul medieval format din Conacul Drugănescu, construit în 1715, restaurat şi amenajat ca muzeu de etnografie şi artă populară se află în comuna Floreşti Stoeneşti. Aspectul exterior îl aşează în rândul monumentelor de arhitectură brâncovenească.

La Frăteşti se află Muzeul sătesc – numit simbolic „Muzeul şcolar Dacia”- deoarece o parte importantă din vestigiile materiale aparţin geto-dacilor, dovedindu-se astfel continuitatea de milenii a poporului român în această zonă. Înfiinţat în anul 1967 este structurat pe mai multe secţii predominantă fiind secţia de arheologie-istorie.

Prin aşezarea sa şi funcţia ca port şi centru urban, municipiul Giurgiu constituie un important obiectiv turistic.

Aici există: Podul peste Dunăre numit „Podul Prieteniei”, singurul pod peste Dunăre care leagă România şi Bulgaria, construit pe 2 nivele (cale ferată cel de jos şi şosea cel de sus) în anii 1952-1954.. Viaductele de acces şi podul propriu-zis însumează 37 de deschideri pe o lungime de 2234 m, deschiderea centrală fiind mobilă şi putându-se ridica pentru a lăsa sub pod o înălţime liberă de 24 m.

Alte importante obiective turistice: Muzeul luptei pentru Independenţa poporului român cu exponate din cele mai vechi timpuri, Aleea Eroilor reprezentată de busturile unor luptători pentru independenţă, Foişorul din Parcul Alei unde cântă vara Fanfara Militară, Turnul ceasornicului înalt de 22 metri, construit în anul 1734, în vremea când Giurgiu era raia turcească, ce servea ca foişor de foc şi post de observaţie; Monumentul eroilor francezi din primul război mondial ridicat in anul 1919; biserica Sf. Nicolae şi biserica grecească cu frescele lor, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”- construită între anii 1847-1851 în stil bizantin, deţinătoare a unei importante colecţii de icoane pe lemn şi obiecte de cult din lemn, ruinele cetăţii vechi şi portul Giurgiu, Podul Bizetz, construit în anul 1905 de inginerul Anghel Salingy, primul pod rutier şi feroviar construit în curbă din Europa, Palatul Navigaţiei Fluviale Române (clădirea Căpităniei Portului), construit între anii 1939-1945, după planurile arhitectului Petre Antonescu.

Insula Mocanu, având o suprafaţă totală de 850 ha, cea mai mare din cele 4 insule din vecinătatea Giurgiului, este un loc neatins de civilizaţie, cu vegetaţie şi faună asemănătoare Deltei Dunării, cu plaje şi lacuri interioare de un farmec aparte, unde se pot organiza partide de pescuit şi vânătoare.

Pe teritoriul judeţului sunt în prezent 13 unităţi de cazare turistică, din care: hoteluri 3,moteluri 5,pensiuni urbane 1,pensiuni rurale 1,spaţii de cazare pe nave 3.

Capacitatea de cazare a judeţului se ridică la 939 locuri, din care 328 locuri în hoteluri, 172 locuri în moteluri, 13 locuri în pensiuni urbane şi rurale, 426 locuri în spaţiile de cazare pe nave.

Rezervaţiile naturale sunt:

· pădurea Comana – este o rezervaţie floristică situată la nord de lacul Comana, la 30 Km de Bucureşti, ce ocupă o suprafaţă de 630,5 ha;

· pădurea Manafu - situată la cca.36 km sud-vest de Bucureşti, în comuna Izvoarele, fiind declarată rezervaţie forestieră cu o suprafaţă de 278 ha.

Geografia Judeţului Giurgiu

Aşezarea geografică

Judeţul Giurgiu este situat în partea de sud a ţării, în cadrul marii unităţi geografice numită Câmpia Română şi este străbătut de paralela 43°53` latitudine nordică şi meridianul 25°59` longitudine estică.

Are o suprafaţă de 3.526 km2 şi se învecinează la Est cu judeţul Călăraşi, la Vest cu judeţul Teleorman, la Nord-Est cu municipiul Bucureşti, la Nord cu judeţul Dâmboviţa, la Nord-Vest cu judeţul Argeş, iar la Sud, pe o lungime de 72 km, fluviul Dunărea îl desparte de Bulgaria.

Relieful

Relieful judeţului Giurgiu este monoton, format din 5 unităţi principale ale Câmpiei Române: Burnas, Vlăsia, Găveanu-Burdea, Titu şi Lunca Dunării.

Reţeaua hidrografică

Este alcătuită din râurile care drenează teritoriul judeţului, dar care îşi au obârşia în zonele mai înalte. Din această categorie fac parte Argeşul cu afluenţii săi principali (Dâmboviţa, Sabarul, Neajlovul) şi fluviul Dunărea care reprezintă colectorul general.

La aceasta se adaugă râurile ce aparţin reţelei hidrografice autohtone: Ilfovul, Câlniştea şi Pasărea – toate având numai parţial bazinul de recepţie pe teritoriul judeţului.

Pe teritoriul judeţului se întâlnesc atât lacuri naturale cât şi antropice, cel mai important fiind lacul Comana situat în lunca Neajlovului.

Altitudinea maximă este de 136 m, înregistrată în nordul judeţului, în satul Cartojani, iar altitudinea minimă este de 12 m, în lunca Dunării.

Clima

Este de tip continental, cu veri foarte calde, cu cantităţi de precipitaţii nu prea importante ce cad sub formă de averse, şi ierni reci, marcate la intervale neregulate de viscole puternice dar şi de încălziri frecvente. În extremitatea sudică a judeţului se individualizează topoclimatul specific al luncii Dunării, cu veri mai călduroase şi ierni mai blânde decât în restul câmpiei.

Resursele naturale

Sunt puţine şi sunt reprezentate de: zăcămintele de petrol din partea de nord a judeţului (Cartojani, Găiseni, Roata de Jos, Mârşa, Floreşti-Stoeneşti, Buturugeni, Grădinari, Bolintin-Deal) , pietrişurile şi nisipurile care se extrag din albiile râurilor Argeş (Ogrezeni, Malu Spart, Găiseni, Grădinari), Neajlov (Vadu Lat, Bucşani) şi Dunăre.

Flora şi fauna

În luncă s-a dezvoltat o vegetaţie ierboasă şi lemnoasă, cele mai răspândite exemplare fiind salcia şi plopul. Pe terase se pot întâlni păduri de stejari precum şi o vegetaţie de trecere la silvostepă. Dintre arbuşti, cei mai răspândiţi sunt păducelul, măceşul şi lemnul câinesc.

În zăvoaie şi bălţi trăiesc specii de păsări ca: raţa sălbatică, lişiţa, eretele alb.

Populaţia

Conform rezultatelor recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 18 martie 2002, populaţia stabilă a judeţului Giurgiu, este de 297.859 persoane.

Din totalul populaţiei, 88.537 persoane locuiesc în mediul urban (29,72%) şi 209.322 persoane locuiesc în mediul rural (70,27%).

Densitatea populaţiei judeţului este de 84,5 locuitori/km2.

Potrivit liberei declaraţii a persoanelor recenzate, 96,03% din populaţia judeţului sunt români, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii.

După religie populaţia este preponderent ortodoxă (98,5%).

ISTORIC
 

În colecţia Muzeului judeţean se află monede din timpul lui Domiţian (79 d.Hr.), Antonius Piua (139), Comodus (180-192), Gordian (238-244), toate descoperite în limitele oraşului actual.

Prima atestare documentară a Giurgiului s-a făcut în „Codex latinus” în anul 1395. Pe scara timpului, oameni de seamă ai Ţării Româneşti au legat istoria de oraşul Giurgiu. Cetatea a atins apogeul în vremea lui Mircea cel Bătrân. De ea sunt legate nume ca Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul.

Cucerit în anii 1417-1420, oraşul, împreună cu teritoriul înconjurător, a fost transformat în raia turcească timp de aproximativ 400 de ani.

Bazele realizării oraşului actual au fost puse după războiul ruso-turc din 1828-1829, realizându-se, în anul 1830, primul proiect de organizare urbanistică a localităţii Giurgiu.

Epoca modernă este marcată prin elaborarea planului din perioada „Regulamentului organic” cu trasarea unei reţele stradale de tip radial de către Moritz von Ott la 1831.

Au apărut în peisaj porturile la Dunăre şi dezvoltarea sa a impus apariţia unor zone funcţionale noi.

În 1916, odată cu începerea primului război mondial, oraşul a fost bombardat şi distrus în proporţie de 80%.

După 1917, la Giurgiu, locuitorii au început reconstrucţia oraşului şi a fost reluată activitatea economico-socială. Azi oraşul mai păstrează foarte puţin din aerul vremilor ce nu mai sunt.

Emblema oraşului de azi este „Turnul cu ceas” (Turnul orologiului-construit la sfârşitul secolului al XVIII, ca turn de observaţie a fortificaţiilor otomane).