Legea şi Poliţia

Procesul Reformelor   Parlamentul   Drepturi de Autor  Drepturile Omului  Drepturile Copilului  Homosexuali şi Lesbiene   HIV şi SIDA   Poliţia Română   Poliţia de Frontieră   Jandarmeria   Paza Privată   Muzeul Poliţiei

Legea în România

O serie constantă de reforme ale sistemului legislativ din România, începând cu Revoluţia din 1989, a dus cadrul legislativ de la sistemul juridic comunist la alinierea la standardele Uniunii Europene.

Deşi România va deveni membră a Uniunii Europene în ianuarie 2007, legislaţia României diferă puţin de cea a tuturor statelor membre UE, în litera, spiritul şi scopul aplicării acesteia. Cu toate acestea, ceea ce este publicat în Monitorul Oficial nu se reflectă întotdeauna în realitate, iniţiativele generoase de a introduce noile prevederi legale nefiind întotdeauna însoţite de un sprijin efectiv.

Parlamentul: Casa Poporului O curte interioară la Palatul Parlamentului, o clădire atât de mare astfel încât autorităţile au probleme în dotarea tuturor încăperilor cu personal sau echipament optim.

The photo immediately preceding this notice is Copyright (c)2005 - 2008 Rest Romania SRL, All rights reserved. Photo: © REST ROMÂNIA

Poliţia în România a fost în sfârşit demilitarizată în anul 2002 iar astăzi reprezintă un adevărat organism modern de aplicare a legii cu structură şi practică asemănătoare celorlalte poliţii din statele europene. Sub tutela Ministerului Administraţiei şi Internelor, forţele poliţieneşti sunt formate din Poliţia Naţională, Jandarmeria şi Poliţia de Frontieră.

Sistemul Legal

Sistemul de drept din România este asemănător sistemului de drept francez (bazat pe Codul Civil francez) şi este compus din dreptul privat (dreptul civil) şi dreptul public (dreptul penal, administrativ şi constituţional). Prima verigă a sistemului este formată din judecătorii, urmează cele40 de tribunale în fiecare judeţ plus Tribunalul Bucureşti, 15 curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa supremă a României.
Ea este echivalentul Curţii de Casaţie a Franţei şi îndeplineşte aceeaşi funcţie echivalentă curţilor de casaţie din întreaga lume.

A avut diverse denumiri de-a lungul existenţei sale, de la Tribunalul Suprem în perioada comunistă, la Curtea Supremă de Justiţie în perioada 1990 – 2003. Denumirea curentă a fost reintrodusă în anul 2003, fiind utilizată în Regatul României înainte de instalarea regimului comunist din anul 1947.

Ministerul de Justiţie, Bucureşti

Foto: Ministerul de Justiţie din România

Un sistem de drept modern şi european

România are un sistem de drept modern, creat pentru a fi în conformitate cu normele şi directivele Uniunii Europene, un sistem familiar oricui studiază sau face afaceri în Europa.  

Cu toate acestea, rapiditatea cu care anumite texte legale apar în Monitorul Oficial dă adevărate dureri de cap firmelor româneşti de avocatură, orice opinie care se dă în probleme de legislaţie română având o negaţie destul de larg.

Se aşteaptă de la Curtea Europeană de Justiţie ca aceasta să continue presiunile pentru introducerea a cât mai multe reforme în legislaţia României,fapt care va va mări implicit presiunea asupra organelor judiciare din România atât în ceea ce priveşte reformarea acestora cât şi în introducerea şi aplicarea noilor texte legale.

Reforme şi iar Reforme

Ministrul Justiţiei, Monica Macovei

Photo:  Govt of  Romania

Având o contribuţie specială în domeniul drepturilor omului, actualul ministru al justiţiei, Monica Luisa Macovei a fost mai mult de 8 ani consultant al Consiliului Europei şi preşedinte al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturile Omului.

Ministrul Macovei a absolvit Universitatea Bucureşti în anul 1982 şi a urmat un master în ştiinţe juridice la Universitatea din New York în colaborare cu un campus european în anul 1994. În anul 1997, ministra a urmat Programul Eisenhower de Schimb de Experienţă. CV –ul ei conţine lucrări pe care le-a scris sau la care a fost coautoare, analize ale instituţiei drepturilor omului, reforma codului penal, drepturile femeilor, probleme de legislaţie şi integrare europeană, legea presei şi responsabilitatea ziariştilor precum şi nenumărate studii despre libertatea de exprimare. 

Pe lângă experienţa din domeniul drepturilor omului Macovei nu are o angajare politică iar faptul că vorbeşte foarte bine limba franceză şi excelent limba engleză i-a adus încrederea Bruxell-ului şi a multor oficiali şi personalităţi din Uniunea Europeană.

Progrese tocmai înregistrate

Raportul independent al Strategiei Naţionale Anticorupţie 2001 – 2004, întocmit în perioada ianuarie – martie 2005 de către Freedom House Washington Inc. arată următoarele ,,În ultimii patru ani s-a înregistrat dezvoltarea unui impresionant arsenal de mijloace legislative privind transparenţa, evaluarea şi anticorupţia în România”.

“Unele dintre acestea par a fi înregistrat efecte pozitive”. Cu toate acestea, în acelaşi timp au fost identificate obstacole majore în calea luptei împotriva corupţiei precum:

	Implementarea redusă a legislaţiei anticorupţie;
	Utilizarea redusă a mijloacelor administrative în combaterea corupţiei;
	Insuficienta coordonare între structurile care au drept atribuţii controlul şi investigarea faptelor de corupţie;
	Lipsa unei reale independenţe a procurorilor;
	Inflaţia legislativă şi instituţională în domeniu.

De asemenea, amândouă rapoartele mai sus menţionate precum şi raportul Naţional asupra Corupţiei din capitolul dedicat României realizat de către Transparency International precizează faptul că este nevoie de îmbunătăţiri ale legislaţiei anticorupţie, indicând necesitatea de a adopta anumite clarificări legislative, în acest sens fiind date următoarele exemple: conflictul de interese, mecanismul verificării declaraţiilor de avere şi interese precum şi regimul incompatibilităţilor.

Citiţi aici Strategia Anti – Corupţie curentă din România

Urarea de Crăciun a Ministrului pentru anul 2005 a fost ,,Un raport al Comisiei Europene care va recomanda aderarea României la data de 1 ianuarie 2007. Mai multă eficienţă şi corectitudine a procurorilor şi judecătorilor. De asemenea, un Consiliu Suprem al Magistraturii drept şi puternic. "

Procesul Reformelor   Drepturile Omului  Drepturile Copilului  Homosexuali şi Lesbiene   HIV şi SIDA   Poliţia Română   Poliţia de Frontieră   Jandarmeria   Paza Privată   Muzeul Poliţiei

Puterea Parlamentului

Camerele

Parlamentul României are o structură bicamerală şi este compus din Camera Deputaţilor şi Senat. Principalele atribuţii ale Parlamentului României sunt votarea legilor, numirea şi revocarea anumitor autorităţi ale statului şi exercitarea controlului parlamentar.

Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, având în prezent 332 deputaţi şi 137 senatori.

Activitatea Secretariatului General al Camerei Deputaţilor are drept scop funcţionarea şi îndeplinirea sarcinilor Camerei Deputaţilor. În prezent Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor asigură şi verifică activitatea Secretariatului General.

Elaborarea şi adoptarea legilor

Nefiind aşa de entuziasmată în legătură cu procesul de reforme, o parte a Parlamentului încearcă din toate puterile să îngreuneze procesul şi măsurile de reformă. Nu trebuie uitat faptul că majoritatea populaţiei din mediul rural din România rămâne în continuare sceptică iar uneori este refractară la schimbările care vor avea loc cu ocazia integrării în Uniunea Europeană.

Eşecul Comisiilor Puţine lucruri sunt mai sortite eşecului decât blocarea unor proiecte în nesfârşitele şedinţe ale comisiilor parlamentare care au loc în vastele încăperi ale Casei Poporului (Palatul Parlamentului).

Photo:  The Chamber of Deputies

Astfel, modificările codului penal şi ale codului de procedură penală au fost întârziate în ceea ce priveşte intrarea în vigoare iar măsurile adoptate de către Ministrul Justiţiei au fost sabotate în numeroase şedinţe ale comisiilor parlamentare. Dar, precum în toate democraţiile occidentale compromisul este realizabil, astfel încât iniţiativele ministeriale au fost adoptate încetul cu încetul.

Ministrul Justiţiei explicând într-un interviu acordat publicaţiei Bucharest Daily News ce s-a întâmplat în primul an de ministeriat(2005):

Christos pe coridor Această frescă a fost construită în zidurile îmbrăcate cu marmoră dintr-un coridor principal al Parlamentului.

The photo immediately preceding this notice is Copyright (c)2005 - 2008 Rest Romania SRL, All rights reserved. Photo: © REST ROMÂNIA

,,Au existat anumite întârzieri iar măsurile au fost adoptate mai lent decât aş fi dorit eu. Pe de altă parte, după cum v-am mai spus, a fost decizia Curţii Constituţionale care ne-a împiedicat de la organizarea concursurilor pentru desemnarea preşedinţilor de curţi. "

,,Apoi au fost dificultăţi întâlnite în Parlament, unde unele dintre proiectele noastre au fost dezbătute, precum schimbările minimale aduse Codului Penal, şi aici mă refer la abrogarea insultei şi a calomniei, precum şi la alte infracţiuni care îngrădesc libertatea de expresie.

,,Din păcate trebuie să includ pe lista nerealizărilor relaţia cu Consiliul Suprem al Magistraturii. I-am criticat în public pentru anumite atitudini arogante, pentru unele probleme esenţiale dar propunerile mele au fost în mod sistematic respinse. Şi uitaţi unde i-au adus toate acestea: la o credibilitate scăzută şi la suspiciuni la adresa unor membri CSM privind o serie de concursuri de admitere şi promovare în magistratură. "

Ministrul Justiţiei Monica Macovei, în Bucharest Daily News

Compromisuri

În anul 2006, s-a ajuns la un compromis între Parlament şi Ministrul Justiţiei, procurorilor acordându-li-se dreptul de a asculta 48 de ore convorbirile telefonice fără mandat, deşi ministrul a cerut 72 de ore. Chiar şi aşa, s-a înregistrat o creştere de la ,,perioada de graţie” de 24 de ore de ascultare înainte de a fi necesară emiterea unui mandat.

Mai puţin dispusă la rezistenţă împotriva reformelor Camera Deputaţilor a dovedit o surprinzătoare atitudine flexibilă, reducând numărul de zile în care SRI poate monitoriza activităţile suspecte din sfera publică şi, cel puţin aparent, luându-le fostele atribuţii de a monitoriza activităţi private. Totuşi prin lege ofiţerii au dreptul de a înregistra audio activităţi suspecte până la 60 de zile cu un mandat emis de către judecător.

Acesta a reprezentat un alt compromis cu Ministrul Justiţiei care a fost criticat pentru dorinţa de a realiza ascultările doar prin procurorii aflaţi sub controlul ministrului, această măsură fiind respinsă în mod vehement de către Parlament care a dorit să delimiteze în mod clar atribuţiile între puterea judecătorească şi ministrul justiţiei.

Codul Penal Inteligent Rodica Stăniou, autoarea proiectului Codului Penal 2007

Photo:  Govt of  Romania

Noul Cod Penal pentru Uniunea Europeană

Cu puţin timp înainte de 1 ianuarie 2007, data accederii României în UE defăimarea naţiunii, insulta şi calomnia au ieşit din Codul Penal, trecând în sfera civilului – o surprinzătoare şi târzie reformă şi una dintre mentalităţile comuniste, în mod curios, îndelung supravieţuitoare.

Muncind din greu pentru a trece proiectul legislativ de Parlament, fosta membră marcantă a Partidului Social Democrat (a demisionat din partid în 2006), Ministru al Justiţiei (sub guvernarea PSD până în 2004) şi magistrat (pentru două luni) Rodica Stăniou a înregistrat mari progrese prin înaintarea unui proiect de lege capabil să treacă prin Parlament, proiect în concordanţă cu nevoia de reforme cerută de Uniunea Europeană şi scris într-un limbaj adecvat, pe care l-a înaintat Camerei Deputaţilor.

Bună cunoscătoare a limbii franceze, Stăniou s-a bucurat de o poziţie importantă în delegaţia României de la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Abilităţile ei parlamentare au avut ca rezultat un nou Cod Penal ( daţi click aici pentru a citi varianta în engleză).

Din păcate, precum mulţi oameni politici din perioada post – revoluţionară Rodica tocmai a fost deconspirată de către temutul CNSAS, organism din România care studiază arhivele fostei temute poliţii secrete a dictatorului Nicolae Ceauşescu – Securitatea, cu care este suspectată a fi colaborat. Nimeni nu pare a fi în siguranţă în ceea ce priveşte bănuiala colaborării cu fosta Securitate, preşedintele este inclus şi el aici (a fost căpitan de navă, având legături limitate cu fosta Securitate).

De la Mike Ormsby, o nouă carte ce  nu trebuie ratată 'GRAND BAZAR ROMÂNIA!', cu o perspectivă succintă asupra vieţii în România şi a poporului român Mai multe aici

Notăriţa

Funcţionara de la următoarea instituţie îmi examinează actele prin ochelari cu rame de aur. Îi arăt sigiliile în ceară roşie pe preţioasele mele pergamente de la notăriţă.

 „-Sunt oficiale. M-au costat două sute de euro”, îi explic.

Îmi aruncă un surâs acru din spatele biroului. Pe ecusonul ei de plastic scrie Lucia. E brunetă, tunsă foarte scurt şi poartă o bluză gri pe gât. Dar deodată o apucă mirarea şi spune : „-Asta e tot ce îţi trebuie.” Şi pe urmă îmi explică : mai întâi, trebuie să-l completez. Pe urmă, trebuie să-l fotocopiez în trei exemplare. Pe urmă trebuie să-l duc în partea cealaltă a oraşului, ca să se pună un timbru. Şi pe urmă trebuie să i-l duc înapoi.

-- din capitolul  "Romania are cancer"

„-Uau, aşa de simplu e? Mă mir eu. Îmi surîde o dată şi îmi spune : „-Oricum, notarul te-a tras pe sfoară. Ce-ţi trebuie dumitale nu costă nimic.”  

Lupta împotriva corupţiei

ADN-ul DNA-ului

Ridicarea luptei împotriva corupţiei la un nivel înalt de preocupare a reprezentat o permanentă provocare pentru cele două Palate iar crearea Departamentului Naţional Anticorupţie (DNA) a reprezentat o soluţie parţială pentru a convinge UE asupra faptului că toleranţa asupra corupţiei sistematice din România este în descreştere.

DNA a fost succesorul PNA (Parchetul Naţional Anticorupţie). În mod paradoxal, Macovei a urgentat înfiinţarea Departamentului Naţional Anticorupţie (DNA) în vederea luptei împotriva corupţiei dar a declarat că dosarele nu trebuie trimise spre soluţionare doar pentru că Uniunea Europeană doreşte să existe cazuri de corupţie pe rolul instanţelor până în primăvara următoare.

Capete vor cădea – într-un fel

Totuşi anchetarea marilor corupţi nu prea a fost realizată de către departament, cu excepţia distrugerii reputaţiei fostului premier Adrian Năstase (cercetat pentru anumite aranjamente în urma cărora a obţinut termopane pentru casa sa) şi a promiselor acuzări încununate de succes la adresa magnatului petrolului Dinu Patriciu şi a fostului vice - premier George Copos. Una dintre principalele probleme pentru departament o reprezintă costurile ridicate ale investigaţiilor.

Departamentul Naţional Anticorupţie a încheiat investigaţiile care îl privesc pe deputatul român George Copos, acuzat de neplata sumei de 1,1 milioane euro către bugetul de stat. Rezultatul anchetei a recomandat judecarea lui Copos, acţiune care va atrage suspendarea sa din postul de vice – premier.

DNA a deschis un caz implicându-l pe Copos şi pe fostul director general al Loteriei Române Nicolae Cristea pe data de 11 ianuarie. Cei doi sunt acuzaţi de organizarea vânzării a 38 spaţii comerciale aparţinându-i lui Copos către Loteria Română, la un preţ supraevaluat, acţiune care a produs pagube bugetului de stat în cuantum de 1,3 milioane EURO.

Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte i-au pus sub acuzare pentru diferite fapte pe omul de afaceri Dinu Patriciu şi pe alţi 12 oameni de afaceri. Cazul lor, legat de o serie de afaceri în Libia şi de manipularea pieţei de capital din Bucureşti va fi soluţionat de către Tribunalul Bucureşti.

Procurorii au întocmit un rechizitoriu în afacerea Rompetrol prin care Patriciu şi ceilalţi sunt acuzaţi de infracţiuni precum crearea sau susţinerea unui grup criminal organizat şi spălare de bani.

 

Source:  Hotnews.ro

Copii Copii Copii

Când venitul mediu este în jur de 250 Euro pe lună majoritatea românilor nu prea iau în considerare legea drepturilor de autor atunci când copiază softuri, muzică şi filme din surse online sau de pe CD –uri copiate. 

Utilizând online ODC şi DC++ sharing systems, sau pur şi simplu transferând MP3 prin reţelele publice de servicii messenger, marea majoritate a tinerilor din România nu sunt conştienţi sau nu sunt interesaţi de faptul că activităţile lor sunt ilegale. 

Nimeni nu a auzit de vreo confiscare sau arestare pentru încălcarea drepturilor de autor, o problemă care rămâne nerezolvată în lumina legislaţiei europene şi care interesează un întreg sector din industrie.

În ciuda deselor sesizări ale partenerilor de afaceri ai României şi ale sectorului privat, precum şi a programelor de asistenţă care se desfăşoară sub coordonarea SUA şi UE, încercările de a combate pirateria nu sunt o prioritate pentru autorităţile din România.

De mult timp Guvernul încearcă a creşte nivelul profesional al poliţiştilor, procurorilor, vameşilor şi judecătorilor astfel încât infracţiunile să poată fi descoperite, urmărite şi sancţionate.

Chiar dacă poliţia a efectuat mai multe razii, acestea au fost îndreptate împotriva unor infracţiuni uşoare, eşuând în tentativa de a opri sistemul de producţie şi distribuţie. Procurorii nu au întocmit rechizitorii profesionale iar judecătorii nu au pronunţat sentinţele corespunzătoare.

În particular, Guvernul României ar trebui să reformeze în mod substanţial Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) prin sporirea capacităţilor şi responsabilităţilor acestuia. Schimburile de personal cu Poliţia Naţională în vederea efectuării unui schimb de experienţă au contribuit la o lipsă generală de eficacitate.

 

Source:  IIPA

Drepturile omului

Constituţia României prevede faptul că tratatele internaţionale în vigoare fac parte din legislaţia internă iar în caz de conflict se aplică acestea cu excepţia situaţiei în care reglementările interne oferă o protecţie superioară.

Cu toate acestea drepturile omului în România urmează deseori voinţa Bisericii Ortodoxe Române iar în ceea ce priveşte poziţia femeii în societate şi acceptarea unui stil de viaţă libertin gândirea românului mediu este puternic influenţată de biserică.

Drepturile copilului

România este parte a mai multor tratate internaţionale şi regionale conform cărora are obligaţia de a apăra drepturile copiiilor şi de a le purta de grijă fără nici o discriminare, incluzând dreptul la sănătate, educaţie, informare şi viaţă privată.

Angajamentele regionale ale României în domeniul drepturilor omului impun obligaţii similare pentru a se garanta faptul că ,,copiii şi persoanele tinere au dreptul la măsuri de protecţie socială, legislativă şi economică” precum şi faptul că sunt apăraţi de rele tratamente sau abuzuri.

Sistemul sesizărilor

Din păcate, nu există o evidenţă la nivel naţional a plângerilor având ca obiect abuzurile şi neglijenţele la care sunt supuşi copiii, fiind astfel dificilă identificarea părinţilor vinovaţi de abuzuri şi luarea măsurilor împotriva incidentelor luate la cunoştiinţă. România nu are un sistem pus la punct în acest domeniu, aceasta dezavantajând în mod grav pe copiii cu dizabilităţi educaţionale sau cognitive precum şi pe copiii izolaţi din mediul rural şi din alte asemenea zone fără asistenţă.

Coordonatoarea programului Salvaţi Copiii din România Simona Zamfir este de părere ,,Unii copii trimişi înapoi la familiile lor se plâng de faptul că sunt abuzaţi, trimişi să cerşească, dar nu ştiu un loc unde copiii s-ar putea duce cu asemenea plângeri.”

Absenţa unor măsuri efective de protecţie a copiiilor împotriva abuzurilor precum şi lipsa unui sistem al sesizărilor ridică serioase întrebări despre respectarea de către România a obligaţiilor asumate în conformitate cu Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (CEDO) pentru protejarea copiiilor de abuzuri şi pentru oferirea unor remedii efective pentru copiii care sunt în pericol să fie abuzaţi.

Faţa publică a homosexualului Să fii homosexual în România nu este întotdeauna o afacere publică, după cum subliniază acest manifestant la parada GayFest din 2006 din Bucureşti, printr-o eşarfă a anonimităţii în culorile curcubeului.

Photo:  monsoux

Pentru Normalitate! Acest aproape amuzant poster de stradă din centrul comercial al Bucureştiului se opune homosexualităţii.

Partidul Noua Dreaptă oferă suport manifestărilor radicale ale unei mici părţi a populaţiei României. The photo immediately preceding this notice is Copyright (c)2005 - 2008 Rest Romania SRL, All rights reserved. Photo: © REST ROMÂNIA

Drepturile homosexualilor şi lesbienelor

Articolul 200 a reprezentat un text legal controversat din Codul Penal al României care incrimina relaţiile homosexuale. A fost introdus în timpul regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu şi a rămas în vigoare până când a fost abrogat de către Guvernul Năstase la data de 22 iunie 2001.

Sub presiunea Consiliului Europei, a fost modificat la data de 14 noiembrie 1996, când actele homosexuale în privat, între doi adulţi şi libere consimţite au fost dezincriminate. Cu toate acestea, proaspăt modificatul articol 200 continua să incrimineze relaţiile homosexuale care aveau loc în public sau care produceau aşa numitul ,,scandal public". S-a continuat interzicerea promovării activităţilor homosexuale. Până la abrogarea completă a acestuia din anul 2001, articolul 200 a fost considerat ultimul text legal discriminatoriu la adresa homosexualilor.

Abrogarea articolului 200 a reprezentat un pas semnificativ al României în direcţia drepturilor homosexualilor. A condus la o transparenţă mai mare şi la deschiderea către public a culturii lesbi – gay prin înfiinţarea câtorva cluburi gay în Bucureşti şi în alte oraşe, precum şi prin organizarea primei parade - festival gay în Bucureşti, în anul 2005 (a se vedea GayFest).

O atitudine mai deschisă în problema homosexualităţii a dus la începutul unei dezbateri asupra posibilităţii căsătoriei între persoanele de acelaşi sex în România, dezbatere care a fost sprijinită de Traian Băsescu, în prezent preşedintele României, în timpul campaniei sale electorale cu ocazia alegerilor din anul 2004. În ciuda acestor fapte, nici căsătoriile, nici parteneriatele civile nu sunt recunoscute în România în anul 2006.

HIV şi SIDA

Un spital maternitate din Vaslui a fost introdus în întregime în carantină deoarece comunitatea locală a aflat faptul că o pacientă este infectată cu HIV. 

În ianuarie 2006, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a soluţionat plângerea introdusă de către ARAS, Asociaţia Română Anti SIDA în numele pacientei, hotărând că nu a existat discriminare în acest caz.

Încălcarea confidenţialităţii de către personalul medical, conducerile instituţiilor de învăţământ şi membrii administraţiei publice este frecvent întâlnită şi rareori pedepsită, în ciuda gravelor consecinţe pe care aceste încălcări ale legii le au asupra copiilor şi familiilor acestora.

 În acelaşi timp, pedepsele grele pentru transmiterea cu intenţie a virusului HIV au exacerbat discriminarea şi au determinat oficiali guvernamentali, poliţie, doctori şi chiar persoane particulare să se angajeze într-o adevărată monitorizare ad hoc a copiiilor şi tinerilor infectaţi cu virusul HIV.

În mai mult de un deceniu şi jumătate de la înlăturarea guvernării lui Ceauşescu, România, în mod surprinzător, a făcut foarte puţin în crearea unor oportunităţi pentru a evita stigmatizarea şi discriminarea cu care se confruntă persoanele infectate cu virusul HIV.

Riscul îndeplinirii unor norme sau al monitorizării apare în mod disproporţionat în ceea ce priveşte fetele şi femeile infectate cu virusul HIV. Infectarea cu virusul HIV – pozitiv atrage o serie de inconveniente în acordarea de suport şi asistenţă de la protecţia poliţiei până la ocrotirea sănătăţii.

Tinerilor infectaţi cu HIV li se poate interzice accesul la muncă în mod arbitrar deoarece legislaţia României prevede analizele medicale obligatorii pentru o serie întreagă de locuri de muncă unde riscul transmiterii virusului HIV este minimal şi nu îi protejează pe subiecţi de aducerea la cunoştiinţa celorlalţi a testului HIV, fără a fi nevoie de consimţământul acestora. Cazurile de discriminare pe motiv de contaminare cu virusul HIV sunt dificile de soluţionat în instanţă şi îl poate aduce pe reclamant în centrul atenţiei deoarece procedurile judiciare nu se desfăşoară în secret.

Educaţia precară despre HIV/SIDA în România generează o stigmatizare şi o frică a majorităţii populaţiei, în special de persoanele tinere infectate cu HIV.

Lipsa educaţiei asupra HIV În şcolile din România nu se acordă o educaţie adecvată asupra problemei HIV/SIDA

Eşecul autorităţilor în combaterea discriminării şi realizării integrării i-a făcut pe mulţi dintre aceşti copii vulnerabili în faţa abuzurilor, neglijenţi, neinformaţi asupra problemelor legate de sexualitate şi nepregătiţi pentru o viaţă adultă.

,, Toţi copiii râdeau de mine la şcoală. Spuneau lucruri ca: ,,Nu îl atinge, te molipseşti.” Adulţii observau toate acestea dar nu făceau nimic. Odată, stăteam sub un copac şi nu mă puteam ridica şi l-am rugat pe un coleg de clasă să mă ajute, dar nici unul nu a vrut şi am rămas acolo o jumătate de oră până să pot a mă ridica. Eram în clasa a şaptea atunci. … În clasa a patra o profesoară m-a lovit în cap cu vârful de la pantof iar mama mea a văzut-o făcând aceasta. [Acea profesoară] a fost amendată dar acum predă din nou.”

– Nicu T. (nu este numele real), 17, judeţul Constanţa, 14 februarie 2006

,,Prima dată când am venit (la dentist) a fost OK. Apoi i-am spus că trebuie să-şi pună mănuşi deoarece sunt seropozitiv iar ea mi-a spus că trebuie să se protejeze şi a refuzat să mă vadă.”

– Anica M. (nu este numele real), 19, Bucureşti, 16 februarie 2006

,,Mama mea nu mă tratează deloc bine. Mă bate cu un vătrai şi mă loveşte cu capul de sobă… Am locuit două săptămâni cu un vecin şi atunci mama s-a dus la poliţie şi le-a spus că am fugit de acasă pentru a vagabonda cu alţi băieţi iar poliţia mi-a spus că nu pot pleca de acasă deoarece sunt bolnavă.Mi-au spus că nu pot avea un prieten şi nu mă pot mărita, trebuie să rămân singură.” Poliţia şi ceilalţi din comunitate au aflat despre infectarea ei cu HIV după ce un profesor a dezvăluit informaţii confidenţiale altor elevi."

– Laura K., (nu este numele real), 18, judeţul Constanţa, 15 februarie 2006

,,Este imposibilă realizarea dorinţei mele de a lucra într-un magazin deoarece oriunde mă duc îmi cer analizele medicale. Este ca o lovitură sub centură. De ce am nevoie de analize medicale pentru a vinde pantofi?”

– Anemona D. (nu este numele ei real), 17, Bucureşti, 18 februarie 2006

Sursa: Observatorul Drepturilor Omului

The Reform Process   Human Rights  Children's Rights  Gay and Lesbian   HIV and AIDS   Romanian Police   Border Police   Gendarmerie   Private Security   The Police Museum

Advertise with Rest Romania

Aplicarea legii

APELAŢI 112 în orice caz de urgenţă în România

Image:  Govt of  Romania

Principala forţă legală publică din România este împărţită în două divizii sub Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Poliţia Naţională din România

Poliţia românească este forţa naţională şi principala agenţie care aplică legea civilă în România. Aceasta este subordonată Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Poliţia românească reprezintă instituţia specializată de stat care exercită responsabilitatea privitoare la protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului, protejarea proprietăţii publice şi private, prevenirea şi identificarea cazurilor de crimă şi supravegherea ordinii şi liniştii publice, în concordanţă cu legea (Legea 218/2002, Art.1).

Poliţia românească a încercat să se conformeze recomandărilor Uniunii Europene de a-şi organiza activităţile prin trei componente: Ordinea şi Liniştea Publică, Cercetări Criminalistice şi Biroul de Crimă Organizată şi Terorism (Legea 508/2004) – componenta care se ocupă de crima cibernetică.

Vedeţi de asemenea şi Secţia noastră Călătoriţi în Siguranţă dacă vizitaţi România.

Nu întotdeauna interesant O seară obişnuită pentru un ofiţer grănicer în tura de la vama Nădlac la graniţa cu Ungaria

Photo:  Govt of Romania

Inspectorul General, Nelu Pop, cu steagul NATO Daca lucraţi în poliţia de frontieră, sunaţi la 19338 ca să vorbiţi cu Nelu Pop. Toţi ceilalţi formaţi +40 (21) 408-7400.

Photo:  Govt of Romania

Poliţia Românească de Frontieră

Poliţia românească de frontieră, aflată sub conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor, este responsabilă cu monitorizarea graniţelor României, ca şi pentru verificarea vizelor şi paşapoartelor persoanelor care tranzitează vămile în ambele sensuri.

Poliţia de Frontieră a încetat să-şi mai recruteze personalul în anul 2002, iar un plan aprobat de Uniunea Europeana a fost implementat la scurt timp pentru a fortifica patrularea şi informaţiile secrete la graniţele de nord şi din est.

Responsabilă pentru peste 3.100 de kilometrii de graniţă românească, Poliţia de Frontieră Românească combate tranzitul ilegal al graniţelor, de la imigrarea ilegală până la traficul de droguri, arme şi maşini furate. 

În anul 2005, organizaţia şi-a mărit numărul de angajaţi din prima linie într-o încercare de a-şi îmbunătăţi eficienţa. Cu adăugarea unor cadre de 90 de ofiţeri,1.130 de agenţi şi 180 de civili, cea mai mare parte (72%) a fost trimisă la graniţele din nord şi est (de-a lungul Slovaciei, Ucrainei şi Republicii Moldova), ca şi mutările în interes de serviciu pe coastele Mării Negre. Programele de instruire au fost de asemenea mult îmbunătăţite şi o cantitate semnificativă de echipament nou a fost în sfârşit achiziţionată.

Mita vamală scade, consimţământul creşte

Vămile şi poliţia de frontieră au reuşit să unifice controlul de ieşire din ţară la patru din punctele de trecere a frontierei, făcând poliţia de frontieră actualizată în totalitate cu procedurile Schengen pentru restul Uniunii Europene. La sud de Dunăre, autorităţile româneşti şi bulgăreşti de la graniţă şi-au înlesnit procedurile de schimb de informaţii despre crima organizată, traficul de droguri şi terorism, cu acorduri similare încheiate şi cu Serviciul Federal Rus de Graniţă.

Resurse semnificative ale poliţiei de frontieră patrulează Dunărea de jos şi Canalul Sulina, ca şi alte porturi şi aeroporturi majore.

Pe când puţini ofiţeri vamali sunt arestaţi din când în când, luarea de mită probabil că nu va fi rezolvată până atunci când cei 2.500 de funcţionari de la graniţe nu vor primi o creştere salarială a veniturilor lor de 150 până la 250 de euro lunar.

Serviciul vamal şi poliţia de frontieră au reuşit efectiv să unifice controlul de ieşire din ţară la patru puncte de trecere a frontierei, făcând poliţia de frontieră actualizată în totalitate cu procedurile Schengen pentru restul Uniunii Europene.

Jandarmeria

Jandarmeria Română este ramura militară a celor două forţe de poliţie româneşti (forţa civilă fiind Poliţia Românească). 

Ca şi Poliţia Naţională, Jandarmeria Română este subordonată Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu datorii care includ:

• Menţinerea şi reinstaurarea ordinii publice

• Controlul mulţimii şi dezordinii

• Patrularea zonelor montane, a staţiunilor de pe coasta Mării Negre şi a Deltei Dunării

• Activităţi de contra – terorism

• Urmărirea şi capturarea fugarilor şi a dezertorilor

• Securitatea organizaţiilor sensibile şi vitale, cum sunt instituţiile publice, ministere şi tribunale, ambasade şi consulate, Muzee Naţionale şi centrale nucleare

• Securitatea şi protejarea poştei secrete pe teritoriul României

  Have more info? Please Let us know!

Agentul Privat Într-o stradă comercială principală din Braşov.

The photo immediately preceding this notice is Copyright (c)2005 - 2008 Rest Romania SRL, All rights reserved. Photo: © REST ROMÂNIA

Securitatea privată

Armele sunt încărcate

Ca şi mare parte din marile oraşe ale lumii, Bucureşti-ul dispune de o industrie grea a personalului de securitate privată, care furnizează suport adiţional în principalele zone comerciale şi acoperire în unităţile şi clădirile care nu sunt ocupate pe timp de noapte şi în week-end-uri.

Cu peste 1000 de firme de securitate înregistrate în România, aceasta industrie continuă să înflorească în România post – aderarea la Uniunea Europeană. Fiecare trebuie să se supună cerinţelor de autorizare ale agenţiei naţionale de spionaj, SRI, şi să nu aibă datorii la stat – un prag semnificativ pentru a rămâne în stare de operativitate pentru multe întreprinderi mici.

Firmele de securitate privată sunt estimate că încasează peste o sută de milioane de euro anual, atuul principal fiind costul scăzut al forţei de muncă. Gărzilor în România li se cere să-şi susţină sarcinile – chiar şi cu antrenament armat şi complet echipat – pentru o medie de un euro pe oră. Aceasta într-adevăr se compară favorabil cu contracandidaţii lor occidentali, care muncesc pentru 10 până la 15 euro pe oră în Franţa şi pentru 20 şi chiar mai mult în Anglia. Salariile acestea mici pot reprezenta motivul pentru reţinerea sumbră de 60% în industrie.

Turiştii în locurile publice din România vor observa paznici în locuri industriale şi comerciale, ca şi exercitându-şi sarcinile în dubiţe blindate. Armele cu muniţie adevărată sunt rare, în principal fiind folosite la procedurile ce implică manevrarea banilor, în unele cazuri fiind autorizată folosinţa de arme semi – automate.

Firmele păzesc uzine nucleare, conducte şi chiar câteva baze militare americane din ţară, companiile de securitate dezvoltându-se pana la folosinţa supravegherii prin tehnologie înaltă, care se adaugă la monitorizarea tradiţională de pe teren. 

În timp ce România are un nivel general scăzut în crimele violente în comparaţie cu ţările occidental europene la nivel de capitală, gărzile de securitate apelează la snobismul perpetuu al unora dintre români, fiind angajaţi mai mulţi pentru a fi la vedere decât pentru capacitatea funcţională.
Majoritatea firmelor de securitate îşi au sediul central în Bucureşti, Timişoara fiind foarte aproape pe locul doi. În această industrie sunt angajaţi aproximativ 40.000 de români. 

Sunteţi un turist? Vedeţi de asemenea secţiunea Călătoriţi în Siguranţă acum!

Vedeţi secţiunea Siguranţă pentru un rezumat al delictelor în România