“Am servit la micul dejun mai mult paprika, şi un fel de
fiertură din făină de porumb pe care ei au numit-o ‘mămăligă’, şi o
jumătate de ou împănată cu carne, o mâncare excelentă, pe care au
numit-o ‘împletită’ "
--
a spus Bram Stoker în celebra sa nuvelă, "Dracula".
Aluatul, bine făcut!
Românii şi-au luat norocul din istorie,
moştenind tradiţia fină a făinoaselor din Imperiile Austriece şi
Turceşti!
Acesta este modul în care fructele ajung de la fermier la
Dvs. Acest tip s-a trezit de dimineaţă devreme pentru a veni la
Bucureşti de la ferma sa din judeţul Dâmboviţa, cu un camion
plin de pepeni galbeni şi verzi, singurele tipuri de pepeni pe
care le veţi găsi în majoritatea pieţelor.
Galbenă, rubinie sau purpurie, aceste mici prune
au o aromă puternică iar conţinutul mare de zahăr este preţuit
pentru capacitatea sa de a produce o la fel de puternică ţuică,
tradiţionalul brandy de corcoduşe.
Pentru obişnuitul vorbitor de limba engleză, cumpărăturile de fructe
şi legume într-o piaţă locală poate fi un prospect aproape amuzant.
Uitaţi despre avocado, broccoli, sparanghelul alb, ciupercile
crimini sau kiwi! Chiar şi supermarket – urile de stil occidental cu
nume mari, ca Carrefour, Gima şi Billa oferă un număr limitat de fructe
şi legume proaspete, de la un sfert până la o treime din numărul
liniilor oferite de un supermarket comparabil ca mărime cu unul din
oraşul Dvs..
Simplu de sezon
Dar veţi fi încântaţi de remarcabila prospeţime, calitate şi aromă a
minunatelor fructe şi legume pure pe care le veţi găsi! Aproape tot ceea
ce veţi găsi în piaţa locală este foarte proaspăt şi tradiţional –
românii pur şi simplu mănâncă alimentele cu care sunt obişnuiţi de sute
de ani.
În lunile iunie şi iulie veţi găsi în magazine casolete de plastic pline
cu zmeură fabuloasă, minunate piersici de vară şi prune pur şi simplu
superbe. Morcovii vi s-ar putea părea un pic caraghioşi, dar aroma lor
va sta drept mărturie a solurilor aluviale bogate din câmpiile
valahiene.
Cireşele în special sunt la aproape un sfert din preţul pieţelor
americane în timpul sezonului, şi sunt absolut delicioase şi creează
vicii. Cireşele acrişoare, numite vişine, sau cireşe Morello, după
numele italienesc şi englezesc, sunt de asemenea o încântare a gustului
ce nu trebuiesc ratate!
Povestea roşiei
Acestea au de obicei mici vârfuri, sunt uşor ovale şi micuţe, dar au
un gust divin. Dar de ce? Ce s-a întâmplat cu acele roşii din vest?
Foarte probabil aceste roşii somptuoase din România au fost
preferate faţă de roşiile de varietate veche din vest pentru mai multe
motive. Primul dintre acestea este transportul – pur şi simplu nu sunt
făcute să reziste în camioane şi trenuri pentru zile întregi pe drum.
Roşiile româneşti îşi găsesc drumul spre piaţă deseori prin bunica
cuiva, şi nu prin vreun tren.
Roşiile poartă mândria locului
Aceste delicatese rubinii au fost proaspăt
culese de o bunică de lângă Roşiorii de Vede din Judeţul Teleorman
în dimineaţa zilei în care s-a servit acest prânz.
În al doilea rând, românii încă nu şi-au dat seama cum să
maximalizeze profitul şi să le facă mai roditoare. Ei fac un lucru mai
degrabă încântător: cresc roşiile cu soare mult şi pământ roditor, apoi
le culeg şi le vând în piaţa locală. Uimitor.
Roşiile româneşti sunt consumate de către huliganii fotbalişti locali şi
femei bătrâne deopotrivă, cu gust înţelegător. Este comun pentru un
tânăr să servească un castron (majoritatea alimentelor în România sunt
servite în castroane adânci şi mari) de roşii tăiate felii, cu ceapă,
castraveţi sau alte aditive opţionale.
Acestea se servesc cu pâine
proaspătă dar crocantă (nu sunt obişnuiţi cu bureţii tăiaţi felii din
vest), cumpărată în baghete mici.
Piaţa Dvs. locală
Piaţa are cam tot ceea ce vă trebuie, şi totul pe o arie la fel de
mare ca blocul în care locuiţi!
Utilitatea practică şi convenientă a sute de pieţe pe întinsul
oricărui oraş românesc este destul de uimitoare pentru occidentalii
obişnuiţi să fie nevoiţi să folosească maşina când se duc la
cumpărături.
Majoritatea pieţelor susţin de obicei două sau trei pieţe mai mici
aflate chiar mai aproape de multe dintre blocurile de apartamente, şi
deşi oferă o varietate mai mică, absolut toate legumele şi fructele
esenţiale pentru meniul românesc sunt disponibile acolo, de la
omniprezentul mărar (o plantă folosită pentru a încărca supele,
salatele, tocanele de legume şi de carne), până la o varietate mare de
legume rădăcinoase, plante de condimente şi fructe de bază.
Interesul ciupercilor
Locuitorii unei mici comunităţi din judeţul Covasna s-au strâns să
doboare un record. Zeci de săteni au ieşit la culesul ingredientului
sărbătorit de-a lungul mai multor zile, în speranţa lor de a intra în
Cartea Recordurilor.
Marele ingredient? Ciuperci proaspete şi superbe pentru o imensă supă
cremă de ciuperci. 200 de kilograme au fost strânse, aşezate delicat în
lăzi, adăugate la ulcioare de cremă, unt şi asezonări, inclusiv mărarul
cărnos folosit în toată România.
Prezentăm: măceaşa acră.
Pentru obişnuitul nord – american sau
australian, România oferă câteva fructe noi. Mai jos este
măceaşa, o fructă comestibilă cu o aromă acrişoară; este
folosită în principal la prepararea gemului, dar poate fi
consumată şi uscată. Crescut pentru fructele sale în regiunea
Moldova, măceşul poate suporta fructe de până la 5 centimetri
lungime.
Vă este poftă de câteva fructe de pădure?
În timpul lunilor de vară, românii vor parca chiar lângă
păduri şi vor pleca la culesul fructelor favorite de pădure!
România oferă cu siguranţă câteva ospeţe culinare pentru oricine
dintr-o ţară vorbitoare de limba engleză!
În timp ce răspândirea folosirii cărnii de porc ca fel principal va
fi pe gustul multora, este fabulosul aranjament al mâncărurilor de
garnituri ceea ce vă va delecta de-a lungul şederii Dvs. în România.
Occidentalii pot avea un sentiment uşor înfiorător după aproape o
săptămână în România, mâncând în diferite restaurante. Meniurile sunt
surprinzător de similare, iar orice bucătar va întâmpina puţine surprize
dacă îşi va schimba locul de muncă în alte restaurante.
Una din frazele mai curioase folosite în România este eticheta
„Specific Românesc”, ceea ce înseamnă că restaurantul este specializat
în bucătăria tradiţională românească. Motivul pentru care acest lucru
provoacă curiozitatea este că două treimi din meniu va fi la fel cu cel
al unui restaurant apropiat de acesta, care îşi face reclamă cu ajutorul
etichetei „Italienesc”.
Aceasta se datorează în mare parte izolării din 1940, ca şi evidentei
lipse de ingrediente internaţionale, de-a lungul anilor.
Ar trebui luat în considerare faptul că rar călătoreşte cineva şi
găseşte un „Restaurant Australian” sau un „Restaurant American”, aşa că
faptul că măcar există un „restaurant Românesc” înseamnă că este vorba
despre o întreaga bucătărie, nu doar o amestecătura fracturată ca în
majoritatea ţărilor vorbitoare de limba engleză.
Terasa cafenea este un adjunct la majoritatea restaurantelor de la
marginea străzii, când orele de vară pot fi petrecute până târziu în
noapte. După ierni dure cu vânturi reci şi aprige lunile de vară sunt
savurate cu vigoare.
Populară printre studenţii din districtele universitare, terasa oferă
locul perfect pentru o bere, o cafea, sau pentru prea – des – întâlnită
în România, o ţigară.
Un meniu Româno – „Italian” standard
- Şniţel, Ficăţei, Salate, Cartofi prăjiţi şi multe altele!
Serviciile de masă nu sunt foarte diferite de cele din majoritatea
restaurantelor ţărilor vorbitoare de limba engleză, nici în limita de
jos şi nici în cea de sus a clasificării restaurantelor.
Nu există conglomeraţia de condimente pe masă în stilul american,
deşi dacă vă trebuie, puteţi oricând să daţi o fugă până la McDonald’s
să luaţi câteva pliculeţe de ketchup.
Vinul şi apa sunt servite de cele mai multe ori la sticlă şi nu la
pahar, aşadar întrebaţi înainte să cereţi. Sticle cu vin se vând de
asemenea chiar şi la cele mai mici terase, care pot sau pot să nu aibă
servicii de servire la masă.
De notat: cafeaua românească este o moştenire din zilele de protectorat
turcesc, şi se face încă cu boabele la fund. Aceasta este uneori cafeaua
„narghilea”, sau făcută într-un ibric, iar toată cafeaua instant se
numeşte „ness”, numită după firma lider de piaţă, Nescafe.
De asemenea, ar trebui să întrebaţi despre tarife înainte să comandaţi.
Multe feluri principale şi din peşte sunt servite şi tarifate la gramaj,
şi nu ca articol singular, aşadar specificaţi înainte cât vreţi să
serviţi exact, înainte ca ospătarul să părăsească masa!
Cu toţii am
păţit ceva asemănător – inclusiv păstrăvul servit unui american liniştit
care s-a dovedit a fi un peşte enorm, iar la un preţ ridicat per 100 g,
nota de plată a fost pe măsură.
De
la
Mike Ormsby's o nouă carte ce
nu trebuie ratată 'GRAND
BAZAR ROMÂNIA!',
cu o perspectivă succintă asupra vieţii în România şi a
poporului român
Drumul cu taxiul spre
Piaţa Unirii durează mai mult ca de obicei fiindcă
toţi şoferii încetinesc şi se uită la fântânile arteziene.
Azi, în loc de apă chioară, ţâşneşte din fântâni apă colorată în
albastru, galben, verde, roz, turcoaz şi roşu.
Cea roşie izbucneşte ca sângele, în arcuri uriaşe, de parcă Dracula s-ar
juca în subteran la robinetele cele mari de alamă.
-- din
capitolul "Romania
are cancer"
În căldura verii, această familie tipic
românească savurează ce altceva? Ciorba de Burtă, care este
servită cu gura plină de pâine şi o muşcătură de ardei iute.
Este un obicei (cel puţin 80% dintre români) să introducă
pâine în partea pe care mestecă, un obicei care este în mod
special pronunţat cu mâncăruri umede cum ar fi constantele supe.
Românii nu au nici cea mai mică idee că acest obicei este
particular culturii lor, şi nu văd nimic ciudat în asta.
- miniMAX Discount (3 supermarket – uri de discount – uri)
- Carrefour (6 hypermarket – uri la scară naţională)
- Cora (2 hypermarket – uri in Bucureşti)
- Kaufland (12 hypermarket – uri la scara naţională)
- Tengelmann – Plus pieţe de super discount
- La Fourmi (6 supermarket – uri in Bucureşti)
- Angst (19 supermarket – uri)
- REWE International ----- Billa (19
hypermarket – uri)
XXL (5 hypermarket – uri)
- Penny Market (18 supermarket – uri)
- Selgros (12 unităţi cash & carry)
- NIC
- Vox Maris
- Altex
- G’market (4 hypermarket – uri)
- Mega Image
- METRO cash & carry (23 de unităţi cash & carry)
- Real
- Praktiker
- Profi
- Plus
- Univers’all
Meciul supermarket – urilor a început serios în România după
Revoluţia din anul 1989 cu jucători străini în pieţe, fiecare
luptându-se pentru partea sa din piaţa nou-deschisă.
Marile oraşe sunt acum încercuite de hypermarket – uri, mai multe
construindu-se în fiecare lună, de la Carrefour şi Cora la Metro,
Praktiker, Kaufland şi multe altele.
Principalele lanţuri de supermarket – uri cum ar fi La Fourmi,
Angst, Gima şi Billa marchează cartierele Bucureşti-ului, oferind
articole pentru acasă şi linii de produse pe care pieţele în aer liber
din cartiere nu le au încă.
Veţi găsi o linie completă de supermarket – uri în majoritatea
oraşelor mari, de la micile alimentare, la mijlociile Gima şi Billa,
până la uriaşele Carrefour şi Cora, de genul totul – sub – un – singur –
acoperiş.
Ce este pe rafturi?
Multe dintre firmele prezente vor fi cunoscute occidentalilor, iar
unele doar europenilor.
Cu siguranţă că amestecurile de supe Knorr vor fi un brand cunoscut,
deşi Knorr Instant Ciorbă de Burtă s-ar putea să nu fie!
Mezelurile probabil ocupă de trei sau poate chiar de patru ori mai mult
spaţiu decât în supermarket – urile americane sau australiene, iar
legumele şi fructele au un spaţiu destul de limitat într-un supermarket
din oraş. Chiar şi la hypermarket – uri sunt prezente decât 40 sau 50 de
tipuri de legume şi fructe.
Raionul de brânzeturi va fi mare, deşi încărcat în principal cu
varietăţi de brânza albă românească, pe lângă câteva tipuri de caşcaval.
Raionul de caviar este desigur o adăugare minunată a marilor magazine,
cu ieşirea României la Marea Neagră însemnând preţuri de la o cincime
până la un sfert din preţurile nord – americane.
Bucătăria românească este diversă, amestecând mâncărurile mai multor
tradiţii cu care a intrat în contact, dar păstrându-şi propriul
caracter. A fost puternic influenţată de bucătăria balcanică, în special
în timpul scurtelor invazii ale turcilor, dar include de asemenea şi
influenţe ale vecinilor, ca germanii, sârbii sau ungurii.
Datorită unor politici rigide şi izolatoare din timpul regimului
comunist, şi doar unele expuneri minore la lumea de afară la sfârşitul
anilor 1800 şi înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, bucătăria
româneasca a rămas coezivă. Ce este frapant – şi aproape bizar pentru
turistul aflat pentru prima dată în România – este că meniurile din ţară
sunt ameţitor de similare, cu diferenţe regionale minore la o privire
mai atentă.
La suprafaţă, vorbitorii de limba engleză vor clasa bucătăria ca un fel
de bucătărie nord – italieneasca (mămăliga şi paste), şi puţin germanică
(şniţel de viţel şi pui), slavică (supe cu borş, mâncăruri de varză) şi
puţin turcească (carne de miel la grătar cu boabe de ienupăr şi
rozmarin).
Carne şi Brânză
Vită, porc, ficăţei de pasăre, cârnăciori şi chifteluţe de
brânză prăjite. Ce alte proteine i-ar mai trebui unei persoane?
Făcuţi din carne tocată şi din câteva
condimente minunate,cimbru, rozmarin şi boabe uscate de
ienupăr, cu piper negru de obicei care includ şi sare de mare, micii tradiţionali pot fi
găsiţi la terasele de cartier, în parcuri şi oriunde poate fi
instalat un grătar!
Cereţi puţin usturoi şi veţi primi usturoi.
Grozav când este întins pe pâine cu mici, sau pur şi simplu servit!
Arătat aici cu o Stella şi cu mereu – minunatul suc de vişine.
Românii adoră să mănânce, şi mănâncă mult şi cu o diversitate
mare. Un mare număr de proverbe şi zicale s-au dezvoltat în jurul
activităţii de a mânca:
Sărut-mâna pentru masă,
c-a fost bună şi gustoasă,
şi bucătăreasa frumoasă.
Pofta vine mâncând.
Mulţumescu-ţi ţie Doamne,
c-am mâncat şi iar mi-e foame.
Porcul mănâncă orice, dar se-ngraşă pentru alţii.
Dragostea trece prin stomac.
Mâncat bine, băut bine, dimineaţa sculat mort.
Mâncărurile şi reţetele tradiţionale din România poartă aceleaşi
influenţe ca şi restul culturii româneşti: din timpurile romane încă mai
există plăcinta simplă şi păstrează sensul iniţial al cuvântului
„placenta” din latină, turcii au adus chifteluţele (mititei sau mici –
bucată de carne tocată condimentată alungită sau perişoare într-o atare
supă), de la greci a rămas musacaua, de la bulgari este o varietate
largă de mâncăruri pe bază de legume (cum ar fi zacusca), de la
austrieci a rămas şniţelul şi lista ar putea continua.
Una din cele mai des întâlnite mâncăruri este mămăliga, un terci din
făina de porumb, considerată pentru mult timp a fi mâncarea săracului
(„n-are nici măcar o mămăliga pe masă”), dar aceasta a devenit foarte
apreciată în ultimul timp.
Carnea de porc este principala carne folosită în bucătăria românească
(„peştele cel mai bun, tot porcul rămâne”), dar şi carnea de vită este
foarte bine consumată, iar o mâncare bună de miel sau peşte nu va fi
niciodată refuzată.
În funcţie de evenimentele speciale sau perioade, diferite reţete
sunt preparate. În timpul Crăciunului, în mod tradiţional se taie un
porc şi se prepară de fiecare familie în parte într-o largă varietate de
reţete tradiţionale: cârnaţi (sau cărnaţi) – un fel de salam mai lung
împănat cu carne, caltaboşi (sau cartaboşi) – cârnaţi mai groşi făcuţi
din alte intestine, umplute cu ficat, piftie, o mâncare gelatinoasa
făcuta din organe dificile de gătit, cum ar fi picioarele sau capul şi
urechile şi, de asemenea, tochitura, un fel de tocană înăbuşită care se
serveşte împreuna cu mămăligă şi vin (pentru ca porcul să poată înota),
şi, desigur, toate acestea vor fi îndulcite cu tradiţionalul şi
nelipsitul cozonac (aluat dulce cu nuci şi rahat).
De Paşte se serveşte mielul iar principalele mâncăruri sunt mielul fript
şi drob-ul, o tochitură de intestine, carne şi legume proaspete, în
special ceapă verde, asezonat cu pască (plăcinta cu brânza) ca desert.
De
la
Mike Ormsby's o nouă carte ce
nu trebuie ratată 'GRAND
BAZAR ROMÂNIA!',
cu o perspectivă succintă asupra vieţii în România şi a
poporului român
Mitu mă cheamă afară : vrea să-mi arate gospodăria. Ograda e plină de
animale : gâşte gâlcevitoare, curcani nervoşi, raţe, pisici, căţei costelivi,
porumbei gureşi şi o puzderie de găini.
Lângă gard e un butoi uriaş, pătat cu roşu de la struguri. Arată ca o
prună gigantică. Lîngă el zace o cadă veche, plină cu ciment întărit. În
şopronul strâmt, Mitu îmi arată mândru un coş de răchită cu ouă maronii,
foarte mari.
Ana ne-a pregătit un prânz pe cinste : caş de oaie prăjit, ouă la
tigaie, mămăligă, roşii zemoase din grădină, murături iuţi şi pâine
proaspătă. Mâncăm pe prispă, sub bolta de viţă.
-- din capitolul "Viaţa la ţară"
Razele de soare ne dansează în farfurie. Copacii din jur sunt plini de
păsărele care ciripesc. E un adevărat paradis rural. Mitu ne toarnă vin
negru în paharele mari şi se laudă cu recolta de struguri de anul trecut.
Vinul este principala băutură şi are o tradiţie de peste 2 milenii.
România se află pe locul 9 în topul producătorilor mondiali de vin, iar
în ultima perioadă exporturile au început să crească.
O varietate largă de vinuri domestice (Fetească, Grasă, Tămâioasă)
şi internaţionale (Italian, Riesling, Merlot, Sauvignon Blanc, Cabernet
Sauvignon, Chardonnay, Muscat Ottonel) sunt produse în România.
Ar trebui ştiut faptul ca în România vinul nu este folosit în acelaşi
mod în care este tratat în ţările vorbitoare de limba engleză. Vinul
este deseori folosit ca un ingredient pentru a face un şpriţ. După un
meci de fotbal, veţi găsi jucătorii aşezaţi la o terasă locală (gradină
cu bere şi mâncare în aer liber) turnând cola într-o sticlă de vin
Premiat.
România mai este şi în topul crescătorilor de pruni pe locul 2, şi
aproape toată producţia de prune devine faimoasa ţuică (o tărie mono –
rafinată de prune sau struguri care ajunge până la 50 de grade) sau
pălincă (dublu – rafinată sau de mai multe ori, din prune, care are şi
100 de grade).
Destul de surprinzător, multe din vinurile locale sunt făcute
pentru a fi amestecate, şi merg foarte bine ca şpriţ cu alte băuturi
uşoare, aici la o terasă după un meci de fotbal în parc.
Aceste legendare cireşe micuţe acrişoare care
cresc pe tot întinsul dealurilor valahiene, echilibrul perfect
dintre dulce şi acru, şi o aromă populară pentru sucuri (Fanta de
vişine este o alegere bună) şi sucuri naturale (mărcile Prigat şi
Cappy sunt cele mai bune).
Tipul de fruct folosit totuşi nu este în întregime familiar
occidentalilor, având un sâmbure mărişor şi o pulpă relativ mică în
jurul acestuia, având 3 principale culori, un galben verzuliu, un roşu
deschis şi roşu închis. Se numesc corcoduşe şi în ciuda faptului că sunt
perfect de dulci şi gustoase, veţi găsi pomii de la ţară plini,
aşteptând să le fie folosite fructele la ţuică.
Alte tipuri populare de brandy includ rachiul (tărie din fructe),
secărica (tărie din seminţe de secară) şi vişinata (un lichior din
cireşe acrişoare).
Berile la nord şi sud
De asemenea şi berea este foarte apreciată, în general cele blonde
de tip pils, făcute sub influenţe germanice. Nu este cu mult diferită de
cea făcută în Republica Cehă de exemplu, deşi berile diferă considerabil
la gust, arome şi calitatea per – total. Aproape toate berile sunt
creaţii regionale, fără să existe o marca anume care să domine piaţa
naţională efectiv.
În timp ce preţul este uneori un bun ghid al calităţii berii, unele
mărci mai ieftine cum este Timişoreana (făcută la Timişoara în vest) pot
fi similare cu cele americane cum sunt Budweiser şi Coors. Berea Ursus
făcută la Braşov are un caracter mai puternic, reminiscent din Carlton
Gold sau Toohey’s New din Australia. Ciuc este un pic mai acidulată. Nu
se ridică chiar la nivelul calitativ al unei Corona sau Heineken, aşa că
va trebui să încercaţi mai multe până veţi ajunge să aveţi vreuna
favorită.
Lista mâncărurilor
ardei umpluţi
caltaboşi
chiftele
chifteluţe de ciuperci
ciorbă de burtă
ciorbă de perişoare
ciulama
dovlecei umpluţi
drob
fasole verde
frigărui
iahnie
piftie
plăcinte
pilaf
pârjoale
ostropel
limbă cu măsline
mămăligă
musaca
mititei
peşte marinat
plachie
rasol
saramură
sarmale
soté de morcovi
şniţel
stufat de miel
supă de găluşte
tocană, diminutiv tocăniţă
tochitură moldovenească
varză călită
zacuscă
Lista condimentelor şi a garniturilor
ardei copţi
borş
murături
mujdei
salată de boeuf
Chifteaua puternică trăieşte!
Şi trăieşte bine în ciorba sa atrăgătoare de
perişoare, prezentată aici la o terasă încântătoare de la Bâlea Lac
într-o zi răcoroasă de vară în vârful Munţilor Făgăraş, lângă Sibiu.
Nu există nici un motiv să risipeşti vreo bucată dintr-un pui,
şi se întâlnesc cazuri în care găsiţi diferite oase în supă pentru a
demonstra provenienţa.
Ciulama
O fiertură de pui îmbogăţită cu ou bătut şi smântână.
Numele de generic în română pentru caşcaval este brânză şi este
considerată a fi de origine dacică. Majoritatea brânzeturilor sunt
făcute din lapte de vacă sau de oaie, laptele de ţap fiind foarte rar
folosit.
Majoritatea americanilor şi a australienilor vor identifica o bucată de
brânză strălucitor de albă drept „feta” (pronunţată „fetta” în ţările
Uniunii Europene). Dar aroma este uşor diferită de cea găsită în pârtile
slavice sudice din Grecia şi Bulgaria.
Brânza albă din lapte de ţap este frumoasă şi uşoară, şi de obicei nu
sunt pasteurizate, având o aromă în mare parte necunoscută
occidentalilor. Sunt uşoare şi luxurioase, în acelaşi timp sărată şi
plăcută servită cu roşii proaspete şi pâine caldă. Tipurile principale
includ brânza de burduf, brânzica de vaci (dulce), telemea şi brânza
topită.
Afumi caşcaval, sau ce?
Da, chiar ar trebui să-l afumaţi. Cu cât mai închis este galbenul de pe
suprafaţa caşcavalului, cu atât mai bun. Acest proces este realizat de
bărbaţi tineri şi femei în vârstă.
Caşul este un tip de brânză de oaie proaspăt închegată, fără zer, care
este denumită uneori „brânza verde” în Anglia, iar urda este brânza
închegată prin fierberea şi închegarea zerului rămas de la fabricarea
caşului.
Lista deserturilor
baclava
covrigi
gogoşi
halva
rahat
plăcintă
colivă
cozonac
pandişpan
orez cu lapte
griş cu lapte
lapte de pasăre
cremă de zahăr ars
clătite
turtă dulce
chec
Marele mister al Lăptăriei: Cine a furat spuma?
Unul dintre cele mai mari mistere pentru turiştii din ţările
membre Commonwealth este ce s-a întâmplat cu crema? Aceia dintre
noi din Australia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie cel puţin
suntem obişnuiţi cu frişca închegată, frişca lichidă, frişca
ornamentală, frişca pură şi frişca slabă cu grăsime de la 18%
până la 50%. Până şi americanii au jumătate şi jumătate (8%) şi
frişca lichidă.
Dar în România – frişca nu este folosită – aproape deloc!
Aparent, aproape toată este introdusă în produsul naţional
lactat, smântâna. Singurul produs de cremă este ceva ce ei
numesc cremă dulce.
De la stânga la dreapta:
Lapte Proaspăt – se găseşte de obicei în pungi de plastic şi
poate fi folosit în maxim 2 zile, făcându-l mai puţin decât
popular. Varianta UHT pasteurizat este mai populară, găsindu-se
la cutie fără a necesita refrigeraţie.
Iaurt Premium Jogobella – C
Rest România SRL
